Cornel Durgheu
Pentru artistul Cornel T. Durgheu aniversarea a 65 de ani a avut o dublă si profundă semnificatie: o vârstă rotundă care se cuvine petrecută între prieteni si care i-a dat, totodată, prilejul editării unui album aniversar de exceptie. Vineri seara s-au adunat în jurul său, asemenea vietătilor pădurii sub umbra unui gorun secular, prietenii care i-au stat aproape în cele peste patru decenii de muncă trudnică în slujba artei pentru care l-au înzestrat ursitoarele în leagăn.
Cu ceva vreme în urmă, sculptorul Cornel Durgheu mi-a mărturisit cu onestitatea celui care îsi cunoaste propria valoare: „Eu stiu că nu sunt un sculptor de talia lui Brâncusi, dar uite, domnule, că las ceva în urma mea. Am umplut Tara Crisanei, si nu numai, cu sculpturi si m-am bătut să fac o Facultate de Arte Vizuale la Oradea. Am făcut ceva", mi-a spus artistul într-un moment în care autoritătile locale au început prigonirea sa si izgonirea din atelierul din Cetatea Oradea.
La lansarea Albumului Omagial „Durgheu" i-au fost alături toti cei care l-au pretuit si îi sunt alături. Mircea Bradu, cel care l-a determinat pe sculptorul orădean să-si adune în album toate lucrările sale reprezentative, a făcut oficiile de moderator al întâlnirii. Profesorul universitar dr. Negoită Lăptoiu, cel care a realizat, de altfel, partea critică a lucrării omagiale, a vorbit apoi despre sculptorul Durgheu, cariera sa si impactul pe care opera lui îl are si îl va avea în viitor în monumentalistica românească. Pentru că sculptorul Durgheu a dovedit că principala sa vocatie este cea de sculptor monumentalist. Iar opera lui, presărată cu figuri legendare, de la nobili daci, luptători comati, Burebista, miticul Zamolxis, Decebal si până la Mihai Viteazul, Horea sau Avram Iancu, palpită de cel mai autentic patriotism si nationalism curat. „Într-o vreme a proliferării tendintelor globalizante sună ciudat o astfel de îndârjită ancorare în specificul unei identităti nationale. Constient de impedimente, Cornel T. Durgheu a preferat sinceritatea si naturaletea gestului sintetizator de trăiri în consonantă cu rezonantele cele mai autentice ale spiritului autohton", arată profesorul Negoită Lăptoiu.
În pofida criticilor, Durgheu a mers mai departe, a înotat împotriva curentului si a reusit. Nu demult, cărturarul Nicolae Manolescu spunea la Oradea că singura cale de a reusi, de a progresa si a inova este să înoti împotriva curentului: „Dacă te lasi purtat de curent, de fapt, stai pe loc. Singura variantă de a realiza ceva remarcabil este să te pui împotriva curentului." Iar sculptorul Durgheu a reusit... Pentru că nu întâmplător, în deschiderea albumului omagial, are trecute cuvintele mentorului său, Constantin Brâncusi: „Să gândesti ca un demiurg, să poruncesti ca un rege, să muncesti ca un sclav." O povată pe care a urmat-o întreaga viată, dăltuind piatra dură si sângerând deasupra ei, modelând lutul în frigul atelierului, turnând beton, cioplind inima de nuc până la căderea bratelor, slefuind bronzul cu migală, „o muncă de sclav în conditii mizerabile, cum nici nu v-ati închipui vreodată", dar toate se duc asemenea unui fum la dezvelirea lucrării si fixarea ei în posteritate.
Si tot maestrul Constantin Brâncusi spunea că „trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poti să vezi foarte departe." Nu stiu cât de sus a urcat sculptorul Cornel Durgheu, dar stiu sigur că a urcat toată viata cu râvnă si că, acum, este văzut tare de departe...
|
Daniel Man 11/26/2010 |
Contact: |
|
|
