Dileme : … ce aduce ceasul !
Sarmanul “nea Ionica Pribeagu” ! Cat de plastic si plin de adevar au fost scrierile si spumoasele lui versuri ! Sigur ca da, nu aduce anul ce, uneori, aduce ceasul, sau chiar momentul si nu e fiinta pe pamantul acesta care sa nu fi simtit pe propria piele o experienta care sa adevereasca spusele lui Pribeagu, chiar daca el a legat povestea ceasului cu ceasul din perete care a cazut in cap soacrei. Oameni de pretutindeni traiesc, muncesc, respira, gandesc cum sa se descurce mai bine in viata pentru ei si familiile lor, pleaca in zori la lucru, se pregatesc, odata cu caderea serii, sa fie acasa cat mai grabnic, sa-si imbratiseze copiii si deodata, paff!! ceva se intampla. Suntem contemporanii atator intamplari la care nu cu un an dar chiar cu un ceas inainte nu ne-am putut imagina ca vor avea loc. 9/11 in New York, catastrofele “Katrinei” in New Orleans, cutremurele din Haiti,criza petrolifera din Louisiana, sau cele 69 zile petrecute de mineri in minele din Chile. Acestea sunt fapte pe care noi le numim, pe drept cuvant, nenorociri.
Sunt sinonime cu surpriza momentului si nu te-ai gandit tot anul ca se vor intampla. Si alte si alte sumedenii de alte exemple. Un accident neprevazut, o veste ca lozul tau e cel norocos sau ca fiul, insfarsit, si-a gasit de lucru si se muta de acasa. Nici nu trebuie sa faci planuri din vreme. Surprizele te ating cand nu te gandesti. Va aduceti aminte cand, dupa vreme indelungata, ani, a-ti hotarat deodata, sa cereti mana iubitei? Sau invers, dupa o perioada de luni si zile, iubita, s-a convins ca tu esti cel ales si a spus DA? Nu aduce anul ce poate sa aduca ceasul !
Imi aduc aminte de un episod cand parintii in varsta s-au muncit tot anul sa adune la un prinz de familie, pe cei doi copii, un baiat si o fata, maturi si ei, dar care locuiau intr-un oras mai indepartat. Dintr-o mie si una de motive, justificate dealtminteri, copiii s-au scuzat si intalnirea lancezea. Craciunul se apropia si parintii nu aveau nici un raspuns pozitiv. Pana cand tatal, intr-o idée de un ceas bun, a ridicat receptorul si a telefonat fiicei : - Lucia, am vesti nu prea bune. Eu si mama ta ne-am hotarat se ne despartim. Nu mai e loc de discutii. Este o hotarare comuna. - Ce, ce tot spui? Da-mi sa vorbesc cu mama ! - Nu, ea plange si e de prisos... - Tata, te rog nu faci nimic pana nu vorbesc cu Nelu. Te sun imediat ! Dupa o jumatate de ora, fata e la telefon si anunta tatal ca ea si fratele ei vor fi acasa in ajunul Craciunului. Vezi, spune sotul. Copiii vor fi aici de Craciun si isi platesc si biletele de avion... Totul s-a petrecut intr-o ora, sau cum spunem noi, intr-un ceas. Ce nu a adus anul, a adus ceasul ! E “paff!” ul de care pomeneam, surpriza la care nu te-ai gandit tot anul si care se petrece fara nici o pregatire. Sunt momente in viata cand astepti ceva, ori iti doresti din toata fiinta ta sa se intample, dar te resemnezi si pui totul pe lista viselor neimplinite.
Dar nu totdeauna pierzi speranta. Am un bun prieten in Bucuresti. Drumurile noastre s-au separat la Gara de Nord cu ani si ani in urma. L-am cautat tot atata numar de ani, eu am schimbat tari, orase si adrese. El, asisderea. Dar un alt amic mi-a confirmat, dupa 10 ani, ca l-a intalnit la un atelier mecanic auto si mi-a dat adresa garajului. Va inchipuiti ca la prima mea vizita in Romania, m-am prezentat acolo cu inima sa-mi sparga pieptul si cu lacrimi in ochi. Nici urma de Petrica Radulescu acolo, el a plecat de cativa ani, cine stie unde...M-a durut inima. Cauta un ac in claia de fan, cand in cartea de telefon sunt nu mai putin de 52 cu acelasi nume. Pana la doua zile inainte de a parasi Capitala, invartindu-ma prin hala “flea-market” Europa, l-am zarit incercand o pereche de ghete. Sosise ceasul cu pricina ! Am plans amandoi ca doi copii regasiti.
Sunt, probabil, o fiinta blagostovita de Atotputernic. Am un alt prieten, (am mai multi), care a fumat toata viata, inca de pe vremea cand se ascundea sub Podul Dambovitei. Ar fi vrut sa inceteze a sorbi nicotina de multe zeci de ani pentru ca otrava asta i-a atacat plamanii si bugetul. Presiuniile asupra lui, discutiile, dovezile daunatoare, nu l-au putut opri pentru ca uneori e mai lesne sa detonezi plutonium decat sa scoti pacatul din om si a repara un obiceiu prost e in general direct proportional cu absurditatea. Ei bine, omul asta a aruncat pachetul intr-una din zile, a lasat veninul tigarilor, in varsta a doua a vietii lui dealtfel, si nu ii este dor pana azi sa traga un fum. Asa, dintr-o data, fara pompe sau angajamente. Se vede treaba ca, asa cum am spus mai la deal, sosise ceasul. Ca sa nu mai vorbim si de bolnavii in coma prelungita si care, la ceasul predestinat, se trezesc deodata si lasa uimiti doctori ca si familia care pierduse orice speranta.
Da, nu aduce nici anul ce poate aduce ceasul si nu sta in puterea noastra sa controlam efectul, pozitiv, sau negativ al acestei trepte ce avem de urcat in viata. Ramane doar sa speram la bine si sa strigam din rarunchi : Sa fie intr-un ceas bun !!
Harry Beer din Thornhil
|
Harry Beer 11/25/2010 |
Contact: |
|
|