Invizibila Mana. Invizibila Inima
“Mana invizibila” ramane unul dintre cele mai redutabile concepte utilizat in economie si nu numai. Lansat pentru prima oara, asa cum bine se stie, de catre Adam Smith in cartea sa The Theory of Moral Sentiment si, mai tarziu, in cartea-etalon The Wealth of the Nations, acest concept-metafora sta la baza economiei de piata libere, opusa economiei statiste, reglementate, protectioniste. In principiu, conform acestui concept atat producatorii cat si consumatorii sunt liberi sa aleaga ce produc si, respectiv, ce consuma. Urmarirea propriului interes de catre producatori duce la eficientizarea productiei si maximizarea profiturilor. Investitorii plaseaza capitalurile in afacerile care aduc profitul cel mai mare, neglijandu-le pe cele mai putin profitabile, care se vor inchide. Competitia dintre producatori duce la scaderea preturilor, lucru benefic pentru consumatori. Intr-un final, se ajunge la echilibrul de piata reglat prin pret. Pe scurt, “mana invizibila” definita de fortele interesului propriu (self-interest), competitiei, si reglarea cererii si ofertei reprezinta mecanismul dinamic care favorizeaza alocarea eficienta a resurselor dintr-o societate, in beneficiul tuturor membrilor acestei societati. Fireste ca “mana invizibila” n-a defilat pe scena teoriilor economice fara a fi atacata dintr-o parte sau alta. J.E. Stiglitz (laureat al premiului Nobel pentru Economie in 2001), afirma, oarecum glumet, ca “motivul pentru care mana invizibila pare adeseori invizibila este pentru ca aceasta este adeseori absenta”… Cu alte cuvinte, “mana invizibila” nu acopera tot spectrul economic (Stiglitz se refera in special la externalitati), astfel ca, referindu-se la cercetare si mediu, piata libera produce prea putina cunoastere si prea multa poluare. Reputatul carturar Noam Chomsky contesta si mai abitir validitatea “mainii invizibile”. El declara nici mai mult nici mai putin ca “mana invizibila distruge comunitatea, mediul, si valorile umane in general – pana si pe stapani, de aceea clasa de afaceri cere in mod regulat ajutorul statului pentru a fi protejata tocmai de fortele pietei” (vezi bailout-urile recente). Economistul politic E.K. Hunt critica de asemena virtutile pietei libere, introducand conceptul de “picior invizibil” : “piciorul invizibil ne asigura ca intr-o economie…libera de piata fiecare persoana, urmarind numai propriul interes, in mod automat, si in cel mai inalt grad de eficienta, face asta maximizand mizeria comuna”. Controversa “invizibilitatilor” nu se termina aici... Economista feminista Nancy Folbre, sustinea in 2007 ca economia formala (comerciala) zdrobeste “economia grijii” (oferita pana recent de femei) asociata metaforic cu “inima invizibila”, desi aceste doua economii ar trebui armonizate… Efectele adverse ale dominatiei economicului pur asupra vietii private si de familie (i.e. “mana invizibila” asupra “inimii invizibile”) au fost inregistrate in mai toate tarile industrializate. In Australia, viata de familie este din ce in ce mai mult dominata de munca (cel putin asa a fost inainte de criza din 2008), in detrimentul copiilor mai ales. Numarul australienilor care lucreaza mai mult de 50 de ore pe saptamana a crescut de la 15% in 1979 la 20% in 2007. In 2003, 69% din copiii americani doreau sa petreaca mai mult timp liber cu parintii. Studii facute in Canada si Suedia arata de asemenea ca in familiile unde se lucreaza peste program sau noaptea (ore de munca ne- sau anti-sociale), copiii prezinta dificultati emotionale sau comportamentale, care denota stresul la care sunt supusi. In Australia, antagonismul viata economica-viata de familie a nascut dezbateri aprinse in jurul valorilor acestei societati. Pe de o parte “mana invizibila” incurajeaza si recompenseaza competitivitatea, individualismul, si succesul personal; pe de alta parte societatea australiana se bazeaza pe valori opuse, ale familiei si comunitatii… Intrebarea fireasca pe care si-au pus-o australienii (si nu numai) este : “Traim intr-o economie sau intr-o societate?” Raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi gasit cu una cu doua. Este evident insa ca mana si inima (si piciorul), ambele asa-zis “invizibile”, trag una hais si una cea. Poate ca atunci cand vom invata sa recompensam intr-un mod (mai) echitabil atat o familie (sau un educator, un profesor) care “produce”, bunaoara, un om educat, cat si un “producator” de profituri, vom face un pas urias inspre reconcilierea mainii cu a inimii… Avem nevoie de aceasta reconciliere; altfel vom regreta mereu faptul ca suntem cauza regretelor propriilor nostri copii…
Referinta: David, M. (2007). Invisible hand crushing social heart. Australian, The, Retrieved from Canadian Reference Centre database.
|
Cristian Medelean 11/20/2010 |
Contact: |
|
|