Artur Silvestri
Au trecut doi ani de când Dumnezeu a deschis catastiful Său si l-a strigat pe nume pe apostolul culturii noastre, Artur Silvestri. Fiind om de seamă, l-a trimis pe Sfantul Andrei să-i lumineze calea. Si astfel, cu doi ani în urmă, alesul om, Artur Silvestri, a luat calea spre deplina armonie spirituală, acolo unde îsi poartă nemurirea. Si-a plănuit din timp modul prin care mai poate comunica cu cei rămasi în urma lui si ne-a lăsat operele sale. De cealaltă parte a lumii, privindu-ne din înaltul cerului, acum el primeste dragostea si pretuirea noastră, un ocean de recunostintă.
Au trecut doi ani si vorbim la trecut, dar el este prezent printre noi. Îi simtim prezenta când ne aplecăm asupra scrierilor sale, îl simtim în faptele si gândurile zilnice prin care ne-a transmis idealul său de a sădi încrederea în viată si lectia iubirii de semeni. N-ar fi putut să facă altfel, fiindcă Dumnezeu a revărsat în el întelepciune, blândete, bunătate, cumintenie apostlică, demnitate umană.
Au trecut doi ani si vor mai trece altii, dar vom fi mereu pătrunsi de prezanta sa când îi vedem ochii în fotografii, acei ochi de neuitat, în care încape o lume, ochi cu o privire părtunzătoare, plini de curiozitate izvorată dintr-o minte iscoditoare, ochii care-ti spun că nu poti lua cu usurintă nimic, priviri care-ti spun ca nu-ti îngăduie lenea gândului în dialog cu el, ochi plini de viată care te trezesc adresându-se cu întelegere, caldură, sinceritate si bunătate.
Om liber în spirit, întreaga fiintă si-a construit-o în jurul convingerii că sobrietatea înăltimilor morale la care trebuie să se afle, în acelasi timp trebuie îndulcită cu căldura blândă a profundelor întelegeri umane fără margini, convingeri care au izvorât din lectura cărtilor sfinte si din relatiile apropiate cu pesonalităti ale bisericii cu profundă credintă si întelepciune pe care i-a avut model.
Au trecut doi ani si eu îi simt prezenta, desi nu ne-am văzut niciodată, dar atât cât ne-am cunoscut, desi scurtă vreme, am simtit că fac parte si eu din viata sa pe care cu dărnicie o împărtea tuturor semenilor săi.
Au trecut doi ani si umbra sa nu se poate despărti de noi si datorită doamnei sale, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri, care îndeplineste cu succes misiunea de a continua proiectele sale culturale si cultivarea posteritătii sotului. E lăudabil demersul său misionar făcut cu dăruire si har, cu inteligentă afectivă, cu tenacitatea unei luptatoare ce ne aminteste de Vitoria Lipan, eroina lui Mihail Sadoveanu. Merită toată admiratia noastră pentru deplina reusită în climatul actual care bruiază valorilor noastre românesti si lasă minime sanse ca un asemenea demers să se facă auzit.
Au trecut doi ani si îi simtim prezenta, dar dureros îi simtim si lipsa fizică între noi. Faptele bune la care ne-a îndemnat, el le-ar fi făcut cu mult mai bine. Ne-ar fi fost de mare folos să fie alături de noi în momentele grele prin care trece tara acum. In acest răstimp s-au petrecut multe schimbări în tară, de parcă lumea a luat-o razna, parcă s-a debusolat, oamenii orbecăie, nu-si mai găsesc drumul si în această privintă ne lipseste marele OM, MODELUL la care să ne raportăm. Prezenta sa ne-ar fi adus un colt de cer curat care să se întindă peste această lume cotropită de lăcomie, minciună, falsitate, vanitate si ipocrizie cotidiană. Ar fi fost un balsam împotriva urii, invidiei, a răutătii, un îndemn spre fapte ziditoare. Ar fi rămas neschimbat, cum l-am cunoscut, acelasi om opusul grosolăniei fără pereche si al obrăzniciei de mahala care s-au întetit si ne-au inundat scena politică, presa, televiziunea, strada, adică tot. Gata să se bată pentru o idee, s-ar fi implicat în tumultul dialogului cu fervoare fără să-si piardă vreodată eleganta si buna-cuviintă, capabil să vadă obiectiv si drept. Importante ar fi rămas pentru el argumentele si nu persoana. În fata furtunilor care s-ar fi revărsat asupra lui ar fi stat în picioare si demn. Nu i-ar fi lipsit energia, entuziazmul, dorinta adevărată de a face bine, toleranta, întelegerea fată de oamenii nedreptătiti si intoleranta fată de cei ce asupresc. Ne-ar fi dăruit aceeasi bunătate neconditionată în cel mai simplu si direct mod cu putintă izvorâtă din adâncul inimii sale generoase, pentru că asa îi era firea, simplu, discret, firesc, delicat.
În aceste vremuri tulburi ar fi rămas acelasi optimist, profund atasat valorilor nationale si ortodoxe, nezdruncinat în credinta revigorării neamului nostru astăzi îngenuncheat. Ne-ar fi insuflat în continuare credinta că în istoria veche a acestui popor de pe aceste tărâmuri există o fibră puternică si că aceasta functionează de la sine, acolo unde s-a refugiat întotdeauna fiinta natională în vremuri grele ca cele de acum.
Ziditor si pasionat, ar fi continuat să participe la cultura neamului nostru. Din cărtile sale am fi respirat în continuare esente scumpe. Cuvintele lui ne-ar fi transmis greutatea unor idei si am fi preluat din fiecare literă învătăminte. Greu de cuprins în vorbe nestematele pe care ni le-ar fi lăsat acum când se afla în culmea puterii sale de creatie.
Dar n-a fost să fie asa. Si-a trăit viata pe repede inainte, a luat-o înaintea timpului si a timpurilor.
Au trecut doi ani si timpul nu ne-a vindecat de Artur Silvestri. Asezându-se prea repede la locul de vesnică odihnă, ne-a lăsat un gol pe care nu-l mai poate umple nimeni. Personalitatea sa e născatoare de vii aduceri-aminte, de respectuoasă pomenire, semn că unii oameni trăiesc si în nemurire.
Elena Buică - Toronto
|
Elena Buică 11/20/2010 |
Contact: |
|
|
