Domnul a dat, domnul a luat...
“Lumea este tot ce se întâmplă. Lumea este totalitatea faptelor, nu a lucrurilor.” - ne spune Ludwig Wittgenstein în Tractatus Logico-Philosophicus, si, vreau sau nu, din lipsa argumentelor, ar trebui să fiu de acord cu afirmatia marelui gânditor.
Cum însă există si alte puncte de vedere conform cărora, de exemplu, ,,Stiinta este foarte fragmentată si abordarea realitătii se face prin Aparentă (Maya)(...). Stiinta nu cunoaste încă adevărul chimiei si fizicii.
Cu aproximatie, la fiecare zece ani, vechile adevăruri sunt abandonate sau modificate din cauza rezultatelor cercetării. Deci, când omul încearcă să compare stiinta cu lumea spirituală, el compară o stiintă a cărei finalitate nu este cunoscută cu adevărul spiritual pe care el nu îl cunoaste” (Sri Sathya Sai Baba citat de către C. R. Priddy în Beyond Science. On the Nature of Human Understanding and Regeneration of Its Inherent Values, http://home.no.net/rrpriddy/indexbey.htlm), trebuie să am, măcar, rezerve.
Desigur, când, azi, aud ceva, mâine, acel ceva e altceva, scrâsnesc din dinti, ca omul care si-ar dori ca orice chestiune, zic eu, de substantă, să aibă măcar un început si un sfârsit, conturat la nivelul unui rotund, încât să pot pune si eu, linistit, o vreme, capul pe o pernă. Un fel de teorie a ciclicitătii, si ea de pus sub semnul întrebării (poate chiar banală), dacă am în vedere, fie si numai empirismul enuntat, mai întâi de către Thomas Hobbes (1588-1679) (,,Nimic nu a existat în intelect înainte de a fi în simturi”) si apoi de către John Locke (1632-1704) cel care a mai pus o virgulă, a adăugat trei cuvinte, o prepozitie simplă, si a dărâmat ani (zeci) de cercetare, stiintă si credintă. Hobbes a avut partial dreptate, ne spune Locke, cu oarecare ironie. ,,Nimic nu a existat în intelect înainte de a fi în simturi, cu exceptia intelectului însusi”), zice el si deschide perspectivele apriorismului kantian.
E, păi, nu îti vine să îti tragi un glont în cap?! Tocmai când crezi că l-ai prins până si pe dracu, l-ai făcut ghem si îl poti da chiar si de-a dura, uite-l, nu e! Ca să vezi ce e lumea! Lumea gândului (că „din ce este cel mai mult gândul este”- Socrate) si a Cuvântului prezent, pe la noi, încă de dinaintea începutului. ,,La început era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu, si cuvântul era Dumnezeu” - versetul 1.1 din Sfânta Evanghelie după Ioan, spune tot. Ba, mai mult, îmi trage storurile si rămân, o vreme, si mut si în beznă.
Cum soarta si sensul omului tin de prezenta lui în lume prin limbaj (mai pe româneste, prin a da din clantă), că altfel ia câmpii, contextual, schimb si eu semantica (cuvântului) si încerc să re-gândesc si să-mi re-formulez lumea prin restrângere si raportare, având în vedere contextul de exprimare. În consecintă, privesc în jur, încerc să înteleg, să-mi asez corect sufletul pe linia vietii, să vorbesc si...nedumerire! Din nou, ea, lumea, globalizată, un fel de Turnul Babel, parcă acum, înainte de potop! (în vremurile biblice, după!). Chiar că am dat de dracu!.
Mda, chiar si asa, fără a sti pe ce lume sunt, îmi fac curaj, (cumva, cumva tot trebuie să o scot la capăt!) si încep a crede că datul meu din clantă ar avea structură metafizică, iar eu as fi un fel de ,,filosof”. Pozitie cândva, bună! Azi... Dar decât un încurcă lume, sef peste o gloată înfometată, mai bine...
E, altă viată! Măcar de-acum am si eu, cât de cât, acolo, un statut. În consecintă, mă întorc la ale mele si, din tălmăciri, studii si răstălmăciri, aflu că întregul, inclusivitatea si coerenta întelegerii ar fi cele mai importante idealuri ale metastiintei iar scopul general al ei ar fi promovarea întelegerii ce poate coagula, fie si numai ideea de unitate a lumii. Altfel spus, Coerentă, consens, întelegere ar fi (la prima strigare, apoi păpica, fără ea nu se poate!), cam ce-ar trebui pentru unitatea oamenilor. Inclusiv a politicienilor. Evident, dacă si ei fac parte din categorie!
Acum, că tot a venit vorba: de ce nu s-o întelege si n-o fi uniti cei din politică? La drept vorbind, răspunsul e la logic si la vedere, dar, zice-se, prin târg, că dracu ar sti mai bine! Ce-i drept, Dumnezeu, din câte se spun unii, ar fi prins cu noua ordine în univers, si nici că s-ar mai baga! Ne-ar lăsa asa, ,,să fierbem în suc propriu”. Ce să mai zici?! Asta am vrut, asta avem! În plus, domnul a dat, domnul a luat, domnul fie lăudat! – e o chestiune ce ar tine, la prima vedere, doar de teologie, însă nici filosofiei politice nu-i este străină! Chestiunea, evident! Mai ales aia cu luatul! De! Domnul a dat, Domnul a luat, Domnul fie lăudat! Si noi stăm, Nătăfleată că, doar, doar, o pica vreo pară... Mălăiată ar fi tocmai pe gustul , însă... Ăia de la Washington, Bruxelles sau Moscova, acum, ce-or face? Că până mai ieri...
Stiti voi mai bine! În plus, povestea cu lupul, năravul si părul o învătăm de cum zărim lumină.
Apropo:
,,Am zărit lumină pe pământ/ Si m-am născut si eu/ Să văd ce mai faceti/Sănătosi? Voinici?/Cum o mai duceti cu fericirea?”
Poezii-Marin Sorescu
|
