Casa din suflet
Mi-e tot mai greu acolo sã ajung, În casa cu povesti de altãdat’; Fãrâmiturile ca semn la-ntors Desigur cã vreo fiarã le-a mâncat.
Acolo, în tinut fãrã hotar, Eu mã rugam sã scap de spiridusi, De gustul unui anotimp amar, Strângând la piept duioasele-mi pãpusi.
Poteca s-a pierdut, s-a înnoptat În ierburi cu miresme aurii. Sã o gãsesc doar mie mi-este dat, Nu încerca de aripi sã mã tii!
Sã spui cã am visat? Nu insista! Eu stiu prea bine cât am pãtimit. Cãsuta cu povesti e doar a mea, Ea e iubire, început, sfârsit…
TÃRÂMUL EFEMER
În mine, doi dusmani înversunati, Si-o singurã disputã, om- destin, La nesfârsit, o luptã între frati Pentru un tãrm sãlbatic si strãin.
Se mai opresc, se vindecã de rãni, Pornesc din nou rãzboiul blestemat… Acelasi arsenal, aceleasi vãmi, Acelasi armistritiu amânat.
Nu-i chip sã înteleagã cã-i târziu, Cã zbuciumul se poartã fãrã rost, Câmpul de luptã este strãveziu, Si strategia conceputã prost.
În mine, doi dusmani adevãrati, La Judecata de Apoi…iertaþi…
|