Casa din suflet
Mi-e tot mai greu acolo să ajung,
În casa cu povesti de altădat’;
Fărâmiturile ca semn la-ntors
Desigur că vreo fiară le-a mâncat.
Acolo, în tinut fără hotar,
Eu mă rugam să scap de spiridusi,
De gustul unui anotimp amar,
Strângând la piept duioasele-mi păpusi.
Poteca s-a pierdut, s-a înnoptat
În ierburi cu miresme aurii.
Să o găsesc doar mie mi-este dat,
Nu încerca de aripi să mă tii!
Să spui că am visat? Nu insista!
Eu stiu prea bine cât am pătimit.
Căsuta cu povesti e doar a mea,
Ea e iubire, început, sfârsit…
TĂRÂMUL EFEMER
În mine, doi dusmani înversunati,
Si-o singură dispută, om- destin,
La nesfârsit, o luptă între frati
Pentru un tărm sălbatic si străin.
Se mai opresc, se vindecă de răni,
Pornesc din nou războiul blestemat…
Acelasi arsenal, aceleasi vămi,
Acelasi armistritiu amânat.
Nu-i chip să înteleagă că-i târziu,
Că zbuciumul se poartă fără rost,
Câmpul de luptă este străveziu,
Si strategia concepută prost.
În mine, doi dusmani adevărati,
La Judecata de Apoi…iertaţi…
|
