Deceniile de aur ale Corului Filarmonicii „George Enescu”
În viata unui artist, sase decenii pot însemna calea spre atingerea culmilor maturitătii. Pentru existenta unui ansamblu de muzicieni, acelasi interval poate fi însă considerat semnul de continuitate a altitudinii de elită, din clipa înfăptuirii proiectului ivirii în lumea sunetelor. Corul Filarmonicii „George Enescu” o demonstrează cu prisosintă, de-a lungul unei istorii care a cunoscut împliniri remarcabile, din primul moment al aparitiei sale ca „orchestra de glasuri” a primei institutii artistice de concerte din România. Reperele strălucitorului său drum, parcurs până acum în cultura natională si viata artistică internatională sunt pilduitoare. De la capodoperele beethoveniene - Simfonia a IX-a, Missa Solemnis, la Carmina Burana de Orff, de la Mathäus si Johannes Passion al lui J.S.Bach la Miorita lui Sigismund Toduta, Oratoriile bizantine de Paul Constantinescu, Requiemurile de Mozart, Verdi, Brahms sau Pomenirea de Stefan Niculescu, câte momente de minunată muzică s-au împlinit prin îmbinarea fericită a Filarmonistilor, prin vocile si instrumentele reunite sub măiestrite gesturi dirijorale ! Asa cum mănăstirile Moldovei au o culoare si imagine distinctă, arhitectura Corului academic al Filarmonicii bucurestene iradiază particulara sa expresie, luminată de stiluri si limbaje bogat înfăptuite si generos dăruite oricând si pretutindeni în timpul concertelor. Ascultarea minunatului ansamblu este o răsplată spirituală pe care aniversarea de acum o poleieste cu aurul turlelor de biserici si coroanelor destinate a fi semnul de credintă si suveranitate prin artă.
|
Dr. Grigore Constantinescu 11/10/2010 |
Contact: |
|
|
