Grija mare la axa !
Cu deschiderea oferita de globalizare (integrare a economiilor, societatilor si culturilor regionale in reteaua globala), intrebarea pe care si-o pune fiecare roman cu privire la locul unde ar vrea sa traiasca pare legitima. Constructia Uniunii Europene, ca sa dau numai un exemplu, implica, printre multe altele, si libertatea de miscare in interiorul ei, adica dreptul de a alege unde traim si muncim. Mai mult, aceasta deschidere (incluzand aici deschiderea comunicationala adusa de Internet) permite romanilor, mai mult ca niciodata, comparatia intre diferite moduri de viata desfasurate in spatii economice, politice si culturale dispersate.
Romanii vad astazi limpede ca, pentru aceeasi munca depusa, rasplata muncii este net inferioara in tara, comparativ cu cea care ar putea fi castigata intr-o tara dezvoltata. Cu alte cuvinte, romanii nu sunt deloc motivati sa ramana in tara atunci cand observa ca doctorii, inginerii, profesorii, sau simpli instalatori, ar putea castiga mult mai mult – nu numai in termeni financiari ci si sociali – intr-o tara din vest decat daca ar ramane acasa. In fond, aceasta disparitate marcanta si vizibila este leitmotivul plecarii romanilor din tara, cel putin a celor pe care-i cunosc si care au ales Canada ca destinatie. Din punct de vedere strict economic migratia catre Canada pare a aduce multe beneficii. Un salariu si o putere de cumparare mai mari decat cele existente in tara sunt factori importanti care pot convinge orice roman sa emigreze in aceasta tara. O educatie superioara dobandita la scoli de renume mondial motiveaza mai ales tinerii dornici de realizari profesionale si academice superioare sa aleaga Canada. In plus, gradul de civilizatie mai inaintat al acestei societati Nord Americane le ofera confortul – tratarea individului cu demnitate, respectarea drepturilor individuale, o justitie dreapta – atat de necesar efortului de atingere a propriilor idealuri.
Lehamitea fata de tarele perpetue ale societatii romanesti este un alt factor care cauzeaza plecarea romanilor, mai ales a elitelor din nefericire. Din discutiile purtate cu diversii conationali de aici, reiese foarte clar ca lehamitea fata de clasa politica adeseori mincinoasa si perversa, de “manelizarea” spatiului spiritual si cultural, de mizeria din spitale si justitie, de nepotismul generalizat, si de acel comportament neputincios – acel tipic “asta e, nu se poate face nimic” – aratat de multe ori de autoritati, a contribuit substantial la luarea deciziei de a pleca din tara.
Doar ca si costurile emigratiei merita mentionate. Iar aceste costuri se invart in general in jurul subiectivitatii personale, a valorilor si sentimentelor noastre. In timp, pierzi legatura cu familia extinsa, cu prietenii, cu traditiile si etosul in care ai crescut. Acea axis mundi atat de frumos reprezentata de M. Eliade prin poarta si biserica, legatura pamantului cu cerul, a omului cu Dumnezeu, dispare sau se inclina in cu totul alte directii. Absenta sau inclinarea bolnavicioasa a acestei axe – fundamentale, cred eu – cauzeaza pierderea directiei spirituale a individului in cauza, cel putin la inceputul emigratiei. Iar pierderile acestea lasa rani sufletesti adanci care dor si vor durea mereu. Sunt in contact cu multi romani care regreta lipsa spatiului spiritual romanesc in fiecare zi, chiar daca toti realizeaza ca beneficiile materiale pot, oarecum, contrabalansa aceste pierderi. In fond castigi ceva la capitolul material si pierzi altceva la capitolul spiritual. Dar si pierderea spirituala se poate recupera cu timpul prin inventarea de noi axe spirituale. Multi se transforma in asa-numitii cetateni globali, adoptand o cultura nivelata, omogena; se integreaza cum s-ar spune – prin topire – in noua societate. Sau, cei mai multi, evadeaza regulat din cultura nou-adoptata prin participarea activa la activitatile din interiorul tinerelor comunitati romanesti. Participarea asta nu exclude insa adoptarea partiala a valorilor culturii de adoptie ci mai degraba o sinteza, mai reusita sau nu, a celor doua spatii spirituale si sociale, cel original si cel de adoptie.
Personal, as fi ramas in Romania tocmai datorita acestor costuri culturale ale migratiei, imanente, atat de subiective, dar atat de importante la nivel individual. Le intrevedeam, dar de simtit nu le-am simtit pe propria-mi piele decat atunci cand am aterizat in Toronto... Mi-am asumat insa riscul.
De plecat nu am plecat sub nici o forma din motive economice. Imi place sa cred – si chiar vad asta la bunii mei prieteni care au ramas in tara – ca aspectul material al vietii poate fi imbunatatit, in viitorul apropiat (sper), chiar si in Romania, pana la un nivel comparabil cu cel din tarile occidentale. Iti trebuie doar, vointa, directie si perseverenta. In esenta, am plecat din curiozitate si din dorinta de a vedea si de a participa la viata altor lumi. Am vrut sa "pun mana" pe civilizatia si cultura altui univers – s-a intamplat a fi cel canadian. In esenta, cuvintele paradoxale ale lui O. Cromwell cum ca "omul nu se inalta mai sus decat atunci cand nu stie unde merge" m-au inspirat profund. Am vrut sa-mi confirm sau infirm anumite idei, concepte si practici caracteristice societatii canadiene – a Lumii Noi in general – pe care le citisem sau auzisem de la prietenii deja plecati. In mare parte am aflat aceste “secrete” si, in general, am reusit sa fac ceea ce mi-am propus pana acum.
Referitor la drumul inapoi… Pentru unii dintre romanii naturalizati in Canada "inapoi nici un drum nu mai duce". Au plecat de multa vreme, de zeci de ani, iar tot ce au realizat este aici. Legaturile lor cu Romania se reduc la cateva convorbiri telefonice pe luna sau la o vizita la doi-trei ani, daca aceasta mai are loc… Axa lor spirituala s-a re-orientat radical. Ei – sau copiii lor mai degraba – sunt viitorii canadieni de origine romana. Multi altii insa se gandesc la reintoarcere cu seriozitate. Doar avantajele materiale – salariul mai mare, confortul civilizational de aici – ii retine inca pentru a purcede la Marea Reintoarcere. Acestia asteapta ocazia de a se reintoarce: in momentul in care o slujba in tara, corespunzatoare asteptarilor lor, se va ivi la orizont, nu vor pregeta sa se urce in avion si sa aterizeze acasa. Multi dintre studentii de aici, masteranzi si doctoranzi, se incadreaza in aceasta ultima categorie. Au venit, au vazut, au invins… Axa lor e inca acolo, in tara… Ca elita trecuta prin furcile globalizarii, aceasta categorie poate contribui semnificativ la revigorarea materiala si spirituala a Romaniei. Totul e sa gaseasca acasa recunoasterea sociala, universitara si, poate, politica de care se bucura aici.
Intr-un final, nu fac apologia nici a emigratiei nici a sedentaritatii… Ambele abordari au avantajele si dezavantajele lor. Doar ca, daca va hotarati a pleca, grija mare la axa! In vest, cu multa munca si ambitie, va puteti imbunatati viata materiala si profesionala; insa absenta sau inclinarea haotica a axei spirituale va poate marca profund…
|
Cristian Medelean 11/8/2010 |
Contact: |
|
|
