Cultura Multiculturanismului
Zilele trecute Angela Markel, Cancelarul Germaniei, a declarat intr’o conferinta la Lubeck, in Germania, ca politica Multiculturanismului in Germania a esuat. In general aceasta problema afecteaza mai mult decat limitele Germanei. De fapt, aceasta problema este pusa mai mult sau mai putin in toata lumea vestica, insa tinuta discret sub tacere de politicieni ca nefiind “political correct” sa fie dezbatuta.
In lumina crizei economice din ultimi ani, cu somaj in crestere si tot mai multe industrii sucumband in fata avalansei de produse ieftine importate din Asia, populatia Europeana e tot mai obosita de taxele in crestere, abuzuri si coruptie si mai ales de imigrantii care-si ofera servicile pe minimum de salariu. La acestea se adauga si nemultumirea populatiei in legatura cu capitularea politicienilor in fata presiunii exercitate de minoritatea mahomedeana ce-si revendica drepturi care se opun legilor si culturii locale.
Spre deosebire de imigrantii din estul europei care sunt adaptabili si incearca sa asimileze obiceurile si cultura locala, populatia islamica se izoleaza in cartiere transformate in ghetouri, in care limba, aspectul si costumatia cetatenilor se asemana mai mult cu cea din Orient. Fiind numeroasa, cer ca sarbatorile, legile si portul lor sa fie legalizate.
In ceeace ne priveste, noi insine imigranti cu o bogata traditie cultural-religioasa diferita de cea imbratisata de majoritatea poporului Canadian, am beneficiat din plin de obiectivele politicei multiculturale ale acestei primitoare tari.
Veniti din indepartata noastra tara, multi dintre noi fara nici o cunostiinta despre locul, traditile si limba acestei generoase tari, am reusit in scurt timp sa devenim familiarizati cu lumea din jurul nostru, sa ne incadram in stilul si ritmul de viata local, devenind membri activi ai societatii canadiene, fara a renunta la proprole noastre datini.
Prin munca, talent si iscusinta, activitatea noatra e tot mai mult apreciata de poporul Canadian, iar membri ai comunitatii noastre au reusit sa detina posturi de mare raspundere in administratie, business, arte si stiinta. Viziunea regretatului om politic Pierre Eliot Trudeau, transformand Canada intr’o tara multiculturala, i-si gaseste in imigratia romaneasca o adevarata ne-echivocala adeverire a conceptie sale.
O alta dovada a eficentei acestei politici este faptul ca tot in aceste zile, a fost ales ca primar al orasului Calgary, un mahomedan, Naheed Nenshi, ceeace demonstreaza ca nu religia ci caracterul persoanei a determinat alegerea sa.
Nu mai putin, in viata de toare zilele fiecare dintre noi, munceste cot la cot, e imprietenit si se intovaraseste in diverse activitati cu musulmani. In scoli, universitati si locuri de munca sunt legate stranse prietenii, multe ce se resfrang dealungul unei intregi vieti cu oameni de diferite origini sociale, religii sau apartenente politice. Aceasta e victoria multicuturanismului.
Istoria se afla la o raspantie de drumuri in care claritatea caii de urmat e in ceata. Experienta canadiana nu poate fi invocate pentru ca minoritatea musulmana nu a atins proportiile din anumite centre Europene. Conflictul intre est si vest nu se margineste atat de mult la conflictul dintre religii cat in deosebirea culturala.
Societatile totalitar-patriarhice din Islam, nu pot admite raspandirea rapida a culturii vestice, in special cea Americana, socotita decadenta, care datorita noii tehnologii invadeaza proprile lor teritorii, case si obiceuri.
De teama ca tineretul lor sa nu fie corupt de aceasta cultura, politica lor a devenit militanta, ostila a tot ce emuleaza vestul si profeseaza pe toate caile fanatizmul impins dincolo de limite.
In concluzie, fara aderarea voluntara la rigorile poporului gazda, multiculturanismul pare ca esuaza.
|
David Kimel 11/4/2010 |
Contact: |
|
|
