Martor ocular - Locul unde nu s-a întâmplat nimic
Cerul păstra pe el urmele unei toamne târzii, pe care până si aripile îngerilor erau nori cenusii - aruncati peste umbrele timpului nostru.
În deplină armonie cu sufletele amărâte ale românilor, începea o cernită zi de 27 octombrie 2010 (ziua votării ultimei motiuni…de cenzură?? ). Treziti de dimineată, cei peste treizeci de mii de români s-au îmbarcat în autobuze, amestecând confuza sperantă cu teama unei noi deceptii. Visau la căderea unui guvern, care a adus românii la limita sărăciei si a răbdării. As dori să fac precizarea că eu doar descriu cele percepute în „calitate” de martor ocular. Nu am făcut si nu voi face niciodată prozelitism politic. Indiferent de care parte a VERTICALITĂTII s-ar afla: la stânga sau la dreapta ei. Pentru mine, abrevierile PDL, PUNR, PSD, PNL (mai sunt??) nu au nici un fel de semnificatie . Iar politica mă lasă pur si simplu…mai mult decât - indiferent. Dar nu pot fi indiferent la ceea ce se întâmplă cu românii, cu oamenii de lângă noi, cu cei care si-au pierdut si care încearcă să-si recâstige drepturile. Pentru mine sunt cu adevărat importante: glasul poporului, impartialitatea, omenia, demnitatea, verticalitatea, principiile morale (mai există, oare??). La lumina unor astfel de semnificatii îmi prezint modestul punct de vedere.
Ca martor ocular am asistat atât în Piata Victoriei, cât si în Piata Constitutiei, la noile umilinte la care ne-au supus conducătorii nostri. Pentru ei (m-am convins (încă o dată)) nu suntem decât niste turme de oi ( sau de capre ), care n-au voie nici măcar să behăie, ci trebuie să se supună orbeste si să îndure orice, spre satisfactia „mai-marilor” ciobani care le conduc. Ca în orice tară civilizată, în momentul când cineva se opreste în fata unei case si mai ales îsi strigă nemultumirea, stăpânul casei îsi trimite slugile să cerceteze cum stau de fapt lucrurile . Nu că nu s-ar fi stiut motivul acelei manifestări, dar măcar ni se cuvenea dreptul de a nu se mai holba (ca niste sobolani) prin geamurile aburite ale palatului guvernului sau ale palatului parlamentului, către multimea înfometată si înfrigurată de afară. Probabil, domnii nostri guvernanti sau domnii parlamentari vor fi vrut să reitereze peisajele „săracilor bogati” ai minunatei Indii, acolo unde lângă auritele palate ale maharajahilor, doarme pe caldarâm (în ploaie sau frig) multimea în mizerie. Vă rog să-mi iertati lipsa de eruditie, dar…nu mai pot să deosebesc substantivele proprii de cele comune si nu mai stiu care se scriu cu litere mari sau mici, asa că vă las pe dumneavoastră să corectati eventualele greseli de scriere. Oare cele treizeci de mii de substantive „proprii” adunate să protesteze, nu valorează nici măcar cât substantivele (despre care ei cred că au meritul de a fi devenit substantive proprii ): „Guvern” si „Parlament”? Mă rog…părerea lor.
Am fost martor ocular la râurile de oameni ( nu atât de multi, cât ar fi trebuit), care curgeau dinspre toate arterele capitalei si veniseră la Bucuresti sprijine si să strige, să ceară, să pretindă statul…care nici măcar nu mai este un stat de drept, ci unul în care contează doar dreptul „unora”, în defavoarea „celorlalti”. Am văzut în piete, zeci de mii de oameni: înfrigurati, înfometati si care si-ar fi dorit cu disperare ca vocea lor să se fi făcut auzită. Am văzut în piată oameni, pe ale căror fete se putea citi umilinta si sărăcia. Am văzut MOARTEA defilând (chiar dacă simbolic) printre noi. Am văzut „VIITORUL PENSIONAR” – un schelet ambulant, care defila mândru de „unicitatea” sa europeană. Am văzut în piete majoritatea categoriilor sociale de bugetari: personal medical si din administratia publică, politie, învătământ, cultură, studenti. Si am mai văzut în piată fetele posomorâte si temătoare ale sutelor de jandarmi, veniti să apere „statul de drept”, înarmati cu bastoane de cauciuc si cu căsti cu ecran de protectie. Am văzut zeci de dube blindate, în care ar fi trebuit încărcati, eventualii protestatarii violenti si turbulenti. Am mai văzut pe margine asteptând pompierii de la descarcerare, pregătiti cu tunurile de apă încărcate la refuz, să plouă peste multime, în caz că s-ar fi oprit ploaia. Pentru toată această „exemplară mobilizare”, există bani, domnilor parlamentari? Din ce surse, din care buget de stat? Cu riscul căror noi taxe si impozite? Cu certitudinea căror noi tăieri salariale bugetare? Dar, mă întreb, de ce s-au putut vedea atâtea – la un loc? Mă întreb oare: chiar le era total indiferentă acea multime adunată în piată? Oare vocile zecilor de mii de oameni nu se auzeau deloc ? Oare, chiar au închis cele douăzeci si…de milioane de români într-o cameră izolată fonic, din care ai nostri conducători nu aud sau nu vor să audă nimic? Poate, dar istoria ne convinge că toate acestea nu se pot întâmpla la infinit si că binecunoscuta „prostie” a românilor poate dura până într-o zi. O zi care schimba…ceva.
I-am văzut pe guvernanti si pe politicienii nostri agitati si speriati, chiar dacă discursurile anti-motiune din parlament, afisau o calmitate, o lejeritate si o sigurantă aparentă. I-am văzut temători că în orice moment, totul ar fi putut degenera într-un conflict, din care nu doar multimea ar fi avut de pierdut. Culmea ironiei si a bătăii de joc, din care ei au făcut o artă – arta mizeriei umane, unealta perfectă a unei politici profund antipopulare. Cu sigurantă că situatia economică nu este nici pe departe roză în România. Cu sigurantă că bugetul este ultrasărăcit, ba chiar secătuit. Dar, mă întreb, oare averile fabuloase ale domniilor-voastre, făcute pe spinarea milioanelor de români, pot fi justificate în totalitate? Bănuiesc că da, din moment ce…la români orice este posibil, mai ales că birocratia (arta acoperirii pe hârtie a unor „chestii” care nu pot fi probate în realitate) nu se diminuează, ci proliferează.
S-a putut vedea apoi - pe chipurile oamenilor - dezamăgirea unui fapt neîmplinit. O dezamăgire în plus, adăugată celor prin care au trecut românii în ultima vreme. Si apoi, dacă motiunea ar fi avut succes si guvernul „BOC n” ar fi căzut, domnul Presedinte nu l-ar fi nominalizat premier tot pe BOC, care ar fi format guvernul „BOC n+1”. Eu, ca martor ocular, încerc să-mi răspund. Nu reusesc, iar cu fiecare clipă, mă conving că lozincile protestatarilor precum: „HOTII!”, „JOS GUVERNUL!”, „IADUL E GOL! TOTI DRACII SUNT ACUM ÎN GUVERNUL BOC!”, „GREVA FOAMEI!”, „RUSINE!!”, ”JOS BĂSECU!” sunt de fapt un element neutru la adunare. La adunarea celor zeci de mii de români, cu „grija deosebită” ce ne-o poartă „alesii” nostri. Si ca să închei: iată Piata Constitutiei transformată (din nou) în LOCUL ÎN CARE NU S-A ÎNTÂMPLAT NIMIC, mă ierte CEAHLĂUL prozei românesti, pentru o asa comparatie prozaică!
Gheorghe Stroia
Adjud, octombrie 2010
|
Gheorghe Stroia 10/28/2010 |
Contact: |
|
|
