E cineva la usă
Inceput de trimestru Nu fii îngrijorat, a trebuit să plec, chiar dacă timpul era'n frunzar sărac. Intr'o cămărută rece fiica de liliac tremurând tinea în mână un gherghef si un ac si era singură si plângea ''Nu stiu cum se scrie rădăcina si nici culorilor din icoană cum să le amestec lumina. Tare sunt singură si orfană!'' Nu fii trist, o să viu, nu ai teamă; trebuie întâi să-i fiu mamă si-o să stau, să-o'nvăt ca să scrie, măcar trimestrul acesta - liliachiu. BILET Când vei găsi aceste cuvinte, eu voi fi departe, dincolo de viată si moarte, dincolo de crin, dincolo de nea. Cheia, de data aceasta, am ascuns-o sub stea. Ca să nu te sperii de plecarea mea, lângă oleandru - niste soapte dintr'o poveste pretinsă, iar pentru frica de noapte ti-am lăsat la fereastră gutuia lunii aprinsă. VECINA BRADULUI S'a făcut târziu în toate si în mugur si în poate. Numărul perfect si sferic de ce iscă întuneric? Dacă-i noapte, noapte fie, chiar si frunza e târzie. De asa singurătate inima la ce porti bate, mesterind scripturi de peste, ce mai vrea, ce mai cerseste? Sensul lumii cine'nnodu-l când si steaua si-a tras podul? Timp de scuturat cocorii, noaptea îsi mânâncă zorii, iară tu lumină lină te-ai făcut cu'n brad vecină. RUGACIUNEA MELCULUI De-acum să nu mai râzi niciodată de melc, omule, plin de orgoliu! De când i-au îngropat nevasta, casa si-a vopsit-o în doliu si la vecernii slujite de tei duce în spate toate-amintirile ei. Din când în când cu început de privechi îngenunchează ca o literă din manuscrisele vechi si-aprinzând de la lună o rază, în poarta schitului de sub fragă ridică amândouă mîinile către cer si se roagă. Rugăciunea lui curge peste amine ''Doamne, ajut-o la drum si să-ajungă acasă cu bine!'' AZI NOAPTE IARBA TE-A VISAT Drum de literă săracă te-a răpit după prisacă unde-i scris cu chihlimbar ziua morii'n calendar. Amăgire? Sărbătoare? Nunta-i toarsă pe ulcioare. După cerbul alb te-ai dus... De ce-ai ascultat de fus? Dacă-a fost, sau n'a fost, dacă... Zice-se că la prisacă, unde greieri rod din rază, noaptea iarba te visează. PEISAJ BUCURESTEAN Student si tu si eu. Si tot în anu'ntâi era si Luna Mai. Te asteptam la Cimitirul Bel. Cum zăngănea de vesel, din bălămăli râzând până la stele, căruta ruginită de tramvai cu zdrăngănit liturgic în statie oprind ! Si eu te căutam la geam ca'n noaptea sfântă un colind. Toamna prin parcul Cismigiu - doar aur, iar eu te chinuiam cu Schopenhau 'r... Pe sens oprit intram în amintire si invers; ne fluiera ca dintr'o sticlă-un politai si Luna Mai întotdeauna haimana îsi scotea limba si-i cânta din nas, iar eu îl întrebam dacă exist. Sărmanul politist si astăzi mai socoate amenzile nescrise ce-am tot primit de la copaci si de-acel ceas din colt ce-a tot rămas mereu târziu si repetent în viată. COPĂCEASCĂ Săracii! Ati auzit ce mi-au spus copacii când aurul în dinti li-l tot încearcă toamna? ''De când venit-a Doamna si între noi făcutu-i-ati culcusă, la miezul noptii vine să ne bată'n usă; sau când ti-e ceasul plin si ti-e mai drag e pusă pe hartag, că frunza, vorba, chir si creanga ne-o suceste si ne învată ca să ne purtăm complet necopăceste; bunăoară, de ce ne-ascundem lemnul de vioară, de ce nu amurgim a vină, de ce ne protăpim în rădăcină si nu zburăm a stemă peste păisul ierbii cum brazii îsi învată seara cerbii când toamna'n frunză verdele si-a stâns. Apoi se pune pe plâns, că noi cu toată regala copăcime nu stim cum s'o'mpăcăm ''Ce fel de rime, o'ntrebăm, să-ti mesterească pinul, mosu' tei, sau poftă ti-e din plosca lunii ca să bei?'' Si-atunci se mohorăste ca un prunc, anume si'n cor ne pune să chemăm un nume. Ascultă tu, de întelegi? ceva asa cum zici ''titaniu''. - ''O, numele nu-i straniu si nu-i ciudat de fel; e numele pe care i l-am scris în aurul rotund de pe inel.'' AMINTIRI DIN ATLANTIDA Parcă ieri, parcă nicicând am văzut un cerb zburând. - Taci muscatei din ferest'e începutul de poveste. Parcă-a fost nicicând, ba ieri niste fagi ne-au fost năieri. - Taci, că apa se întoarce unde luna'n fir se toarce. Parcă-a fost, dar când a fost? Pe-atunci toate aveau rost. - Nu mai spune că te-aude si cu vin o să te ude. Că a fost? Ba... fost-a. Ba? - De ce te-ai jucat cu-o stea? Smulgeai zile din petale ce se scriu pe cruci, pe oale. Oare chiar să stii n'ai vrut? Tot ce-i sigur e-un părut; Harta noastră-a Atlantidei ? Tot ce-avem - pilda omidei! DESPRE CIRESI NUMAI DE BINE, DAR TOTUSI ''Asa este si iubirea noastră!'' Stăteam amândoi în fata ciresului înflorit. ''Cred că l-a jefuit pe Dumnezeu (am zis eu) când s'a născut în Betleem.'' - ''Nu spune asta, e păcat! Au nu ti-e frică de blestem?'' Si'n fata lui ne-am sărutat *** Azi noapte'n vis parcă-mi spuneai - '' Nu fii gelos, că nu-i nimic a gres; e doar un cires!'' - '' O fi, n'o fi... ( răspuns-am eu pe fată) Când el te tine'n brată si înainte să te culce ti-anină'n creangă steaua cea mai dulce găsită'n rugi cu diamantul rar si te'nveleste cu frunzarul lin, cu patimă, suspin după suspin si tu îmi spui că n'ai habar?'' De-a fost un vis, sau m'a mintit vreun val, ciresul încă mi-i rival. SCHITUL DIN ACELASI DOR După ce s'au împlinit scripturile se pogorîră de sub pisc si de pe la vad pădurile si ti-au adus crucea amirosind a ger si tămâie de brad. Trei zile apoi au trecut si'n cele din urmă iată că vin si fiicele ierbii. - '' Pe unde-ati umblat mironositelor sfinte ( le-ai întrebat) de veniti cu felinar târzielnic de rouă?'' - '' Tot rătăcit-am după greier poteca pădurencelor albine, din ceară de apus - o candelă nouă; si-apoi tot el ne-a zăbovit înteleptirea să le-o bea din sfatul lor cum să-si ridice schitul din acelasi dor aicia lângă tine.'' SPOVEDANIA LUI FLORY Am săvârsit păcatul cel de moarte, dar nu îndeajuns ca să fiu moartă; să facem pace si mă iartă, iar jurământul meu de adevăr fie-mi făclia; n'am rezistat ispitei de a musca din măr să văd măcar odată'n viată cum ar putea să guste vesnicia. E CINEVA LA USĂ Că nu e nici liniste; parcă-i culoarea de stânjen. De-ar fi singurătate ar veni la usă si ar bate. Dar nu-i. O cunosc. Are gustul amar. Oare ce-ar putea să însemne când ti se pare că în dumbrava inimii auzi prin frunzele uscate pasii tăietorului de lemne.
Dumitru Ichim / Kitchener
|
Dumitru Ichim 10/25/2010 |
Contact: |
|
|