Experienta Canadiană : Actul Constitutiei, 1982
În Aprilie 1982, într-o ceremonie public la Parlamentul din Ottawa, Regina Elizabeth II si Primul Ministru Pierre Trudeau au semnat Actul Constitutiei, marcând sfârsitul unui proces care era atât de neobisnuit, că o lume a trebuit inventată pentru a-l descrie. Constitutia Canadiană a fost “repatriată” – adusă acasă din Marea Britanie
De la începuturile ei Canada a avut o constitutie, dar ea nu apartinea Canadei. Actul BNA (British North America), o lege din 1867 a Parlamentului Britanic, forma actul fundamental al Canadei, care putea fi schimbat numai cu permisiunea Parlamentului Britanic
Trudeau a crezut cu pasiune că lungul drum al Canadei venind din Imperiul Britanic era incomplet fără independentză constitutională. Totusi Canada este un stat federal, unde autoritoritatea politică este împărtită între guvernele national si provincial. Primii ministri si provinciile au încercat mai mult de jumătate de secol să găsească o solutzie unanimă pentru Canadianizarea Actului BNA. Încercările lui Trudeau însusi în 1970 au rămas fără success.
Dupa 1980, Trudeau era hotărât să repatrieze constitutia orice-ar fi fost. El a invitat la Ottawa premierii provinciali în Septembrie 1980 pentru a-l sustine, dar si-a dat seama foarte repede că ei cereau prea mult în schimb. Trudeau a atentionat premierii că va cere Londrei să treacă legislatia necesară pentru a aduce Actul BNA acasă în Canada fără consimtământul provinciilor, adugând la cerera lui o chartă definind drepturile si libertătile inalienabile ale fiecărui cetătean Canadian.
“Ascultati-mă bine, le-a spus Trudeau supărat provinciilor, vom merge singuri! Vom merge la Londra si nici măcar nu vom face efortul de a ruga vreun premier să vină cu noi”
Curtea Supremă a decretat că Trudeau avea dreptul legal să facă asta, dar curtea a atentionat că procedând în acest fel ar contrazice istoria si obiceiurile Canadei. Britanicii însisi au sugerat că n-ar vrea să trimită constitutia în Canada fără să fie siguri de un puternic support al provincial pentu această repatriere.
Atunci Trudeau a decis tinerea unei alte conferintze federal-provincială. În Noiembrie 1981 s-au întâlnit liderii provinciali la Ottawa, stiind că o coalitie de opt din zece provincii erau împotriva lui. “Banda de opt” cum îsi spuneau, îl includea pe René Lévesque, premierul separatist al Quebecului si adversarul de mult timp al lui Trudeau.
Trudeau si Lévesque se ciocniseră în referendumul Quebecului din 1980, în care propunerea pentru independentza Quebecului a fost învinsă cu o mare majoritate. Acesta a fost un alt stimulant pentru Trudeau de a remodela constitutia, asa cum promisese că o va face dacă partenerii lui Quebecoazi sunt contra independentzei.
Si pe când participantii conferintzei constitutionale negociau, banda de opt s-a spart. Lévesque s-a trezit singur. S-a trezit în ultima dimineată a conferintei neavizat asupra faptului că guvernul Canadian si celelalte nouă provincii ajunseseră la o intelegere cu o zi înainte fară stirea si participarea lui. A părăsit Ottawa simtindu-se manipulat, trădat si umilit.
Guvernul si legislatura din Quebec nu au fost de acord cu repatrierea constitutiei si încă nu sunt. Doua eforturi ulterioare de a renegocia constitutia cu cooperarea Quebecului, acordurile de la Lac Meech si Charlottetown, au esuat.
Actul British North America (BNA) din 1867 a fost baza noii constitutii pe care Trudeau a semnat-o în Aprilie 1982, împreună cu toate modificările Actului BNA care au trecut prin Parlamentul Britanic de-alungul anilor odată cu dezvoltarea si schimbarea tării. Cele mai importante inovatii în Actul Constitutiei din 1982 au fost niste formule precise pentru modificarea constitutiei, Charta lui Trudeau cu repere ce garantează drepturi si libertăti si puteri consolidate date provinciilor asupra resurselor naturale locale.
Actul Constitutiei este dificil de modificat. Marea majoritate a schimbărilor necesită aprobarea Parlamentului Canadian si a sapte din cele zece legislaturi provinciale; provinciile care au acceptat orice schimbare trebuie să acopere cel putzin 50% din populatia totală a Canadei.
Modificările privind Regina, Guvernatorul General si aspectele fundamentale ale structurii Camerei Comunelor, Curtea Supremă si folosirea limbilor oficiale Franceză si Engleză pot fi autorizate numai cu consimtământul Parlamentului Canadei si al legislaturii tuturor celor zece provincii. Oricine, de exemplu, din cele 11 parlamente poate distruge o propunere ca în Canada să fie rupte îndelungatele legături cu monarhia.
Repatrierea constitutiei a fost cea mai mare victorie a lui Trudeau. El a câstigat războiul constitutional pe care altii l-au pierdut si Canada a avut, insfârsit, declaratia sa de indeopendentză de Anglia. Totusi a fost amărăciune în Quebecul lăsat deoaparte.
Si înca persistă.
Norman Hillmer este Professor de Istorie si Afaceri Internationale la Carleton University.
Episodul următor: Charta.
|
de Norman Hillmer 10/24/2010 |
Contact: |
|
|
