Note personale : Mai pe sleau
« Eu nice-într-un chip nu pociu pricepe
Ce să-învîrteste voau pân minte,
Ca cînd ati avea boala herbinte. »
Vlaicu lingurariu, Tiganiada, Cartea a II-a
De o bună bucată de vreme România e din nou în primul plan al stirilor. Cu ce altceva decît cu o belea? N-a rezolvat si nici nu pare că va rezolva problema tigănească. Invinuirea nu vine de la etnia în cauză, ceea ce ar avea o oarecare justificare. Ea vine din partea Frantei, a doua patrie a lui Nicolae Iorga, cum îi plăcea savantului să o numească. Acum un an sau doi o acuză similară venea din partea Italiei si nu ar fi de loc exclus să se repete în viitorul apropiat. In amîndouă cazurile, analizele politologilor au găsit că motivul acuzelor reciproce dintre partea franceză sau italiană si cea română, al repatrierilor mai mult sau mai putin voluntare ale tiganilor, al scandalului din presă, ar fi în primul rînd interesul guvernantilor din cele două tări de a-si mări popularitatea si sansele electorale. Cu alte cuvinte guvernantii francezi de azi si cei italieni din trecut, dispun sau au dispus trimiterea tiganilor în tările de provenientă pentru a-si multumi proprii cetătenii si a le cîstiga voturile. Asta înseamnă, fără nici un fel de tăgadă că tiganii, oricare ar fi ei, români, bulgari, sau de oricare alt fel, nu sunt agreati de populatiile respective si că ele, văzîndu-i urcati în avioane si plecati, chiar plătiti din banii publici, răsuflă usurate. Ajunsi acasă, putini sunt cei care să le ureze tiganilor “Bun Venit ! “ Asa că unii dintre ei, nu se sfiesc de fel să spună că n-o să facă multă umbră pe meleagurile românesti, unde nu găsesc de lucru. Adică ei fuseseră smulsi din Franta de pe strunguri sau de pe tractoare, unde lucrau de duduia pămîntul, urcati în avioane si trimisi într-o tară unde n-a mai rămas nimica de făcut ? Adevărul îl stie toată lumea de la mic la mare: în Romania din cersit sau din furat nu iese mare brînză. Orice adevăr are însă o sumedenie de nuante. In primul rind tiganii ca si români sau francezii sunt mai harnici, mai putini harnici, mai educati sau mai putini educati, mai săraci sau mai bogati, după cum le-au fost conditiile în care s-au născut, după noroc, dar mai ales după cît de mult s-au străduit să-si controleze viata. Conditiile de viată, cele în care copiii dau ochii cu realitatea sunt jumătate din problemă. Născut si crecut în sărăcie, în murdărie, într-o sfidare interminabilă a regulei si-a legii, orice sînge ce ti-ar curge în vine nu îti este de folos. Directia odata luată, te va duce aproape fără dubii spre derizoriu si spre suferintă. Putini sunt cei ce pot răzbi în cealaltă directie. De aceea e o datorie elementară a părintilor să aseze sub copilul lor un asternut măcar ceva mai curat decît acela pe care au dormit sau dorm ei însisi. Am avut colegi tigani pînă la finele liceului. Multi din ei veneau la scoala murdari, cu haine rupte si putind. Dacă haine nu-si puteau găsi, cum de altfel destul de greu putea găsi oricine în acele vremuri, cum de nu găseau măcar o coajă de săpun să si le spele pe cele pe care le aveau ? Să-si spele mîinile si trupul. Neglijenta si indolenta nu au justificări. Nici măcar în îndelungata suferintă a tiganilor tratati ca sclavi secole de-a rîndul pe tot cuprinsul Europei. Parintii acelor colegi ai mei nu întelegeau si nu voiau să înteleagă, că baiatul sau fetita lor, pe care nu-i spălau si nici nu-i învătau cum să se spele, vor fi respinsi de ceilalti, vor fi împinsi în fundul clasei unde vor sta o viată întreagă. Umilinta devenea asa a doua lor naturâ. De aici nu mai era decît un pas pînă la abandonarea scolii. Asta este motivul principal pentru care unii dintre ei se văd încă tinuti în afara societătii oriunde ar trăi. Al doilea ar fi intoleranta lor la munca organizată, la o îndeletnicire controlată, măsurată, repetată pentru luni si ani de zile în acelasi loc. Nu, asta pentru multi dintre ei si mai ales pentru cei din tagma corturarilor, este de neacceptat. Ar fi un fel de puscărie. Si asta spune mult despre felul lor de-a fi. Spiritul lor de popor nomad, ajuns în Europa de undeva din sudul Asiei, colindind ba încolo, ba încoace, nu se lasă impresionat de nimic ce e statornic, lipsit de aventură. Tiganii au o personalitate de neînvins, de neschimbat. După mai mult de o jumatate de mileniu de viată în toate colturile Europei, ei continuă să-si cînte muzica, să-si danseze dansurile, să se căsătorească între ei, să colinde zările, să sfideze orice regulă chiar si cele de igienă dacă e să se întîmple, să-si sfideze viitorul. Sunt mai dispusi să-si adune sandramaua si puradeii si să plece, decît să se plieze după cerinta locului sau a situatiei. Există o incompatibilitate între felul lor si cel european de a vedea viata. Scufundati în ale noastre, noi ceilalti, nu realizăm că ei sunt campionii nerecunoscuti ai luptei anti-deznationalizare, anti-globalizare. Vor mai trece ani si zeci de ani pînă cînd, vrînd-nevrînd diferentele se vor eroda sub vînturile istoriei, iar tiganii se vor pierde printre ceilalti europeni care nu vor mai fi nici români nici francezi, nici catolici si nici musulmani. Accelerarea procesul depinde în primul rînd de ei, de tigani, de strădania lor de a accepta că felul lor de a trai este anacronic si că în lupta pentru existentă pe o planetă obosită si aglomerată, putini sunt aceia cărora să le pese cu adevarat de ei. Asvadar, vorba poetului:
“Că norocul bun nu-i în pat cu pene,
Nice să-însoteste cu trîndavă lene.”*
* Zina Ermina, Tiganiada, Cartea a III-a, Ion Budai Deleanu
Viorel Neacsu
Si intr-un fel am ajuns poate la adevar : tiganii sunt o semintie venita de departe, din sudul Asiei, o semintie cu o personalitate de neinvins, de neschimbat. Dupa mai mult de o jumatate de mileniu de viata in toate colturile Europei, ei continua sa-si cite muzica, sa-si danseze dansurile, sa colinde zarile si sa-si sfideze viitorul. Exista probabil o adinca incompatibilitate intre felul lor si al nostru de a vedea viata. Scufundati in ipocrizia noastra europeana nu vrem sa acceptam ca tiganii sunt campionii luptei anti-deznationalizare, anti-globalizare.
Viorel Neacsu / Toronto
|
Viorel Neacsu 10/18/2010 |
Contact: |
|
|
