Tablete : Longevitatea
Omul se naste singur si moare singur; acestea sunt fapte obiective pe care nimeni nu le contestă; si se mai naste cu o sperantză de care devine constient mai târziu : aceea a unei eventuale vieti viitoare pe care i-o promite religia crestină. Dar efectiv, concret si sigur, el are o singură viată de trăit: aceea în care a intrat de când se naste si pe care e sortit să o parcurgă pentru o durată necunoscută lui, dar care în mod sigur are un hotar terminal de care devine constient când i se dezvoltă "constiintza de sine"-; si omul mai este înzestrat cu un instinct de mare însemnătate: acela de apărare, de conservare a lui însusi, instinctul de a supravietzui, care îl face pe om capabil, în împrejurări cruciale pentru el, de fapte pe care în mod obisnuit nu e capabil să le facă.
Astfel înzestrat, omul parcurge dela nastere până la asa zisa maturitate, o lungă durată de timp, 18-20 de ani, în care se pregăteste pentru momentul intrării în viatza de adult, când trebuie să fie capabil să-si asume responsablităti fatză de el însusi si de eventuala familie pe care o întemeiază. Această perioadă este în medie de cincizeci de ani, după care urmează perioada de involutie, în care capacitatea de reproducere dispare si întregul organism începe să involueze.
Ceea ce am mentionat este o schemă ideală, în care viata unui individ se desfăsoară pe o durată de aproape 80 de ani; astăzi, dupa cum se stie, media de vârstă este în occident de 79-83 ani pentru bărbati si 80-84 pentru femei. Dacă luăm în considerare că media de vârstă în Paris, în 1900, era de numai 46 de ani, putem vedea că cifrele contemporane reprezintă un imens progres al umanitătii pe acest drum în care nutritia , modul de viatză, si asistenta medicală au fost factorii esentiali care au marcat progresul; mergând pe aceeasi cale, s-a calculat că în 2030 media de vârstă va depăsi 100 de ani.
Ideea mortii îl îngrozeste pe om; el preferă viatza, pe care o apreciază mai mult ca orice; de aceea îmbătrânirea, cu toate avatarurile ei, este în genere temută si chiar urâtă, pentru că vine cu incapacităti, boală, depresie, pierderea a ceea ce se numeste "joy of life"-bucuria de a trăi; dorintza de a trăi cât mai bine, în depline facultăti fizice si mentale motivează deplin efortul de a descoperi mecanismul îmbătrânirii si metodele de a corecta ceea ce se deteriorează odată cu înaintarea în vârstă. Cu tot efortul făcut în ultimii 80 de ani, nu s-a putut încă stabili cu exactitate ansamblul mecanismului îmbătrânirii, dar s-au putut indentifica unii factori importanti care îsi aduc contributia la acest proces.
Evident că prima observatie făcută a fost aceea că sunt oameni care trăiesc multi ani si altii care mor la vârste mai tinere, excluzând cazurile de boală; această observatie a orientat atentia către genetică si conditii de mediu: în Caucaz si unele regiuni din Tibet este cunoscut că trăiesc mai multi nonagenari sau centenari decât în restul lumii; de asemenea s-a constatat că sunt specii de animale (clams) care trăiesc 400 de ani; cercetări în acest domeniu au descoperit gena PHA 1 care ar fi răspunzătoare -la nematozi- de a proteja viatza, deci de a conditiona prelungirea ei.
Dar cercetarile cele mai interesante s-au făcut recent în domeniul metabolismului; s-a constatat mai precis că un regim alimentar de restrictie de calorii duce la ameliorarea nivelului de colesterol în sânge, creste colesterolul bun (LDH) si-l scade pe cel rău (LDL), scade nivelul de zahăr si insulină în sânge, scade tensiunea arterială si masa musculară (din care cauză nu e recomandat la copii si bătrâni debilitati) si îmbunătăteste memoria. Actiunea benefica a restrictiei de calorii s-ar explica prin aceea că micsorează diviziunea celulară, deci diminuează apoptoza si micsorează acumularea de radicali liberi, care sunt dăunători pentru mitocondriile celulare, elemente de care depinde metabolismul celular.
Ristow (2007) a demonstrat că restrictia metabolismului glucozei (dulciuri în genere) duce la prelungirea vietii prin influenta asupra stressului oxidativ celular si prin activarea genei SIR-2, prelungind cu 30% viata la animalele de laborator.
Cercetări recente (2010) făcute de Watnabe în Japonia pe niste vietuitoare care se numesc "rotifers" a demostrat clar că metbolismul celular generează peroxid de oxigen (stress oxidativ) care este inactivat de o enzimă, catalaza; dacă animalele sunt supuse la un regim de restrictie calorica, s-a constatat că această enzimă este mai activă si mai crescută cantitativ si -mai interesant - această calitate câstigată este transmisă la generatia imediat următoare , adică descendentilor directi; această modificare epigenetica este posibilă prin aceea că modificări ale elementelor chimice atasate DNA -ului pot controla activitatea lui actionând asupra genei respective, a cărei expresie genică este modificată si transmisă ca atare descendentilor. Ceea ce realizează acest echipament enzimatic intracelular este contracararea proceselor oxidative care generează radicali liberi, care la rândul lor distrug mitocondriile celulare, factori esentiali ai diviziunii si metabolismului celular.
Consecinta importantă a acestor cercetări ar fi idea că restrictia calorică este favorabilă calitătii vietii, în sensul că o prelungeste si o face să fie de mai bună calitate.
De aceea dieteticienii recomandă azi, ca regim de viatză, restrictia calorică sub forma de post la fiecare două zile; cu alte cuvinte, individul interesat mănâncă normal o zi, iar ziua următoare este în restrictie de calorii (o cană de lapte, un toast, salate sau legume la grătar, 2 mere, ceai, o cafea fără zahăr, apă); evident, acest regim nu se recomandă celor debilitati, dar se recomandă celor cu greutate corporală crescută, cu simdrom metabolic, cu diabet si celor care vor să trăiască mult si, eventual,....bine !
Dr. Dinu Dimitriu / Toronto
|
Dr. Dinu Dimitriu 10/13/2010 |
Contact: |
|
|
