Aiudul, tărâmul martirilor
„Domnule, aici e o ţară întreagă!...”
Oraşul îmi pare sărăcăcios. Nicio pancartă nu ne ghidează către biserica martirilor. Doar câte un localnic binevoitor ne îndrumă către locul căutat. Oprim într-un cartier cât se poate de obisnuit, lângă Scoala Generală „Axente Sever”. Mă îndrept cu emotie în suflet si cu nerăbdare, abia asteptând să văd biserica-monument pe care o stiam doar din poze. Urcăm pe un drum de tară, neamenajat, printre garaje si blocuri mici, curate, linistite. Ajungem pe o strădută simplă care desparte cartierul de blocuri de o vale încărcată de tristetea chinuirilor nedrepte, dar si de nădejdea Învierii.
Neamul românesc în rugăciune
Biserica-monument este mai micută decât îmi imaginam, dar impresionantă: ca o inimă care pulsează demnitate prin arterele trombozate de ne-simtire si ignorantă ale României de astăzi. Demnitate izvorâtă din dragostea românilor autentici pentru Hristos si pentru viata crestinească pe care se străduiau să o aibă şi pentru care, de altfel, au si fost întemnitati si chinuiti „în moduri inimaginabile pentru o minte sănătoasă”, cum s-a exprimat cu mâhnire maicuta care ne-a întâmpinat. Aici, la Aiud, închisoarea a fost transformată în 1947 în centru de exterminare dedicat elitelor duhovniceşti şi intelectuale. Biserica are o arhitectonică originală: un platou îngust pe care se află aşezate şapte perechi de cruci, iar acestea, împreună, în comuniune, poartă pe brate o altă cruce mai mare. Întelesul extras din pliantul Schitului Înăltarea Sfintei Cruci – Aiud este urmatorul: „Cele 7 cruci îngemănate simbolizează unitatea în suferintă pe care au avut-o mucenicii, iar crucea cea mare reprezintă „crucea neamului” pe care ei au dus-o în spate. Bratele crucii mari sunt putin înclinate având fiecare câte o gaură ce reprezintă ochii suferintei neamului românesc, care sunt îndreptati spre cer si imploră mila lui Dumnezeu pentru tara noastră.”
„Mi-e frică să calc pe aici!”
Intrând în curtea bisericii, esti întâmpinat de trei troite, însă privirea si atentia îti sunt repede absorbite de privelistea neaşteptată: o vale abruptă, plină cu albe morminte: Râpa Robilor. Coborâm si noi si intrăm în osuarul aflat sub sfântul altar. De fapt aici altarul poate fi peste tot „pentru că acest pământ este plin de Sfinte Moaste; mi-e şi frică să calc cu picioarele pe aici”, după mărturisea părintele Iustin Pârvu, supravieţuitor al temnitei Aiudului. Intrăm în osuar unde ne învăluie mireasma sfintelor moaşte si Maica Domnului din icoană, care ne întâmpină cu bratele deschise, precum altădată pe detinutii din închisorile comuniste care o chemau fierbinte în rugăciunile lor. Aici, în osuar, o măicută stă smerită, în linistea rugăciunii lăuntrice, îngrijindu-se de cele două candele care ard la icoana Maicii Domnului si a martirilor. La rugămintea noastră, măicuta ne vorbeste despre aceste locuri si despre dovada faptului că osemintele găsite nu sunt simple oase, ci sfinte moaste. Semnele vizibile, palpabile si olfactive stau mărturie.
Printre numele de martiri
Deasupra intrării în Biserica-Monument este scris motto-ul martirilor de la Aiud si din alte închisori comuniste, deveniţi fii ai lui Dumnezeu: „Fericiti cei prigoniti pentru dreptate”... În biserică singurul drum este scara pe care se coboară spre sfântul altar. Acolo, jos, în fata sfântului altar, un preot rosteste rugăciuni pentru noi si alti câtiva pelerini. Cu totii stăm în genunchi adunati ca boabele de grâu din colivă. Rugăciunea preotului spusă în biserica tapetată în interior cu plăcuţe de marmură pe care sunt inscriptionate numele miilor de detinuti morti în închisoarea Aiud ne este cuvânt de bun-venit. Am găsit printre numele de pe marmură un episcop, preoti, medici, avocati, contabili, colonei, generali, functionari, tărani, oameni simpli, dar si altii, neidentificaţi.
Sfinţii care aşteaptă
În fata bisericii, un bătrânel cu părul nins vorbeste la telefon. Îmi rămân în amintire doar cuvintele pline de uimire ale dânsului către persoana cu care vorbea: „Domnule, aici e o tară întreagă!...” Ghidul pelerinajului nostru a primit în dar de la un preot o părticică de sfinte moaste din osuarul de la Aiud. Sfintele moaste s-au arătat frumos mirositoare, iar prin visul avut de o crestină care le-a tinut în camera unde a dormit, am înteles că sfintii încă necanonizati de la Aiud abia asteaptă să ne asculte rugăciunile si să ne răspundă minunat.
|
Mihaela Vesca 10/11/2010 |
Contact: |
|
|
