In vizitã la Royal Ontario Museum Toronto - Faimoasa armatã chinezã din teracotã
The warrior emperor and China’s terracotta army (221bc-900ac)
Fortune changes when the time comes” (La fortune change au moment propice).
Este inscriptia zgâriată în litere chinezesti pe minunata piatră de un verde-lăptos (specimen serpentine); verde ca apele mării la amiază si alburie ca spuma valurilor mici, piatra înaltă cât mine troneaza la granita dintre “zona Discovery”, unde copiii sunt asteptati să se instruiască jucându-se si Pestera Liliecilor. Mucalitii muzeisti au asezat pe o măsută lângă această piatră, o cutie din plexiglas cu o fantă; vizitatorii sunt invitati să-si scrie numele si numărul de telefon pe un mic formular pentru a participa la “norocoasa” tragere. Numai că pachete întregi de formulare goale sunt înghesuite în cutie, iar pe masută nu a ramas nici unul pentru mine. În lipsă de o agrafă, un clestisor, o sârmulită cu care să fi putut scoate un formular din cutie, am plecat
gândindu-mă că, asa cum spunea inscriptia de pe piatra verde, nu era momentul pentru mine să câstig.
După câtiva pasi am observat că s-a mărit colectia muzeului si etajul întâi arată acum ca un mic muzeu Antipa. Pe lângă păsările împăiate ce ocupă o întreagă încăpere, sunt multe recipiente cu specimene de pesti, reptile, embrioni de tot felul de animale marine, etc. M-am minunat aflând că în lacurile si râurile Canadei trăiesc 150 specii de pesti; că păstrăvul aici poate ajunge la 80cm lungime. Am trecut în revistă specii de păsări migratoare si locale – am numărat nu mai putin de nouă specii de vrăbii în parcurile noastre si fluturi de cele mai variate si minunate forme, culori si mărimi. Dar am vazut si dezastrul pe care-l fac clădirile înalte cu peretii de sticlă primavara si la începutul toamnei, când păsările migratoare vin sau se retrag către sud. Acvariul mare cu pesti exotici de toate culorile, corali si anemone de mare m-a retinut o multime de timp, făcându-ma să uit aproape telul meu final – expozitia soldatilor de teracotă chinezi.
Situată în subsol, expozitia te dezamăgeste la început. Te astepti să vezi rânduri si rânduri din acei “pioni”, înalti cât omul, mărsăluind către câmpul de luptă. În expozitie sunt cca zece statui de soldati din faimoasa armată chineză si două de cai. Pe m~sură însă ce înaintezi în obscuritatea încăperii, realizezi câte lucruri interesante ai de văzut. Expozitia rulează multe filme ce explică felul cum a fost găsit si construit marele monument funerar. Învătăm cum luptau chinezii acum 2000 de ani, ce arme foloseau si din ce aliaj de metale erau confectionate armele lor. Expozitia încearcă să familiarizeze vizitatorul cu modul de viată la curtea împărătească: obiceiuri, costume, arhitectura cladirilor si a grădinilor, sistemul de canalizare si multe alte subiecte demne de o societate civilizată. Am aflat, de exemplu, că populatia imperiului era de aproximativ un milion de oameni, iar la un moment dat cca 300 mii de soldati au luat parte la construirea marelui zid chinezesc. Constructia lui s-a desfăsurat pe o perioadă de 45 de ani si a secătuit visteria imperiului, fapt care a dus la căderea regimului.
Oastea chineză era în posesia a 42 mii de arme. Acestea erau de diverse feluri: pe lângă săbiile de diferite mărimi, arme redutabile erau arbaletele cu săgeti de metal si topoarele, de diverse forme si mărimi. Bogate informatii au fost lăsate de istoricul Sina Qian referitor la armele folosite în luptă. Aflăm astfel că erau turnate dintr-un aliaj de bronz, cupru, plumb si 2% crom. Surprinzător este faptul că, după două mii de ani, armele găsite nu sunt ruginite.
La fel, statuetele de păsări în mărime naturală din grădinile împăratului nu sunt ruginite, ci doar marcate ici-colo de verdele pe care-l dă oxidarea aramei.
Grădinile împăratului aveau lacuri cu nenumărate astfel de imitatii de păsări din metal turnat în forme goale în interior si în mărime naturală. Un astfel de exemplu este lebăda (221-208 bc) ce troneaza într-una din vitrine. Statueta este executată cu o remarcabilă precizie si grijă pentru detaliu: picioarele au vizibilă pielita înnotătoare dintre degete, nodul genunchiului; ciocul – umflătura specifică acestuia, penele – par că se ridică pe pieptul bombat de parcă pasarea ar respira; gâtul lung, putin îndoit, dă gratie capului…
Altă vitrină contine o armură din plăcute de piatră, ca niste biscuiti dreptunghiulari asamblati cu agrafe metalice. Găsite tot în mormânt, agrafele erau detasate de plăcute, ceeace îi face pe arheologi să creadă că aceste armuri nu erau de luptă, ci de protectie împotriva spiritelor.
Alte vitrine prezintă soldati nu mai înalti de 40-50 cm, din timpul împăratului Jing (157-141 bc) sau dinastiei Han (206-222ac). Printre ei figurează si femei-soldati.
De asemenea sunt expuse aici statuete de animale domestice, care arată prosperitatea imperiului în acel timp.
Este interesant modul în care se turnau obiectele de lut, de la tuburile de canalizare până la soldatii-statui. Se întindea lutul pe forme rotunde sau cilindrice si se lăsa să se usuce. Se desprindea apoi crusta si se îmbinau piesele între ele. Acelasi procedeu a fost utilizat pentru confectionarea soldatilor de lut în mărime naturală, a cailor si carelor de luptă.
Primul împărat al Chinei s-a numit Ying Zheng. Născut în 260 bc, într-o perioadă de războaie si lupte haotice, a ajuns la tronul Chinei in 247 bc, la vârsta fragedă de 12 ani. În 221 bc, a reusit să unească statele ce erau într-o continuă luptă, în statul ce azi este China. Membru al dinastiei Qin, se intitulează singur Qin Shihuangdi, adică Primul Împărat Qin. Bun organizator si cunoscător al făpturii omenesti, acest împărat s-a dovedit de o energie si eroism iesite din comun. Aflăm despre realizarile lui din raportul Shiji al dinastiei Han, scris de istoricul Sima Qian. Pe lângă unificarea statului, acest împărat a construit legătura între zidurile existente si a terminat ceeace cunoastem azi sub numele de Marele Zid Chinezesc. El a construit o adevarată retea de drumuri, canale si poduri; a stabilizat limba scrisă si schimbul de produse pe bani. Qin a încheiat epoca feudală prin stabilirea de provincii conduse de guvernatori civili. Nu este de mirare că împăratul avea o bună impresie despre el însusi: “în al 26-lea an al domniei am reusit să unesc toată lumea”. Într-adevăr, este primul împărat chinez care a reusit unificarea statului. Qin Shihuangdi a murit în 210 bc; la câtiva ani după moartea sa, dinastia s-a destrămat. A venit la putere dinastia Han.
Necropola lui Shihuangdi se găseste lângă orasul de azi Xi'an, în provincia Shaanxi, China. Mormântul este destul de majestuos pentru a merita numele de Orasul Mortii (2100 x 975m). Acesta este de fapt un deal artificial de pământ, înalt de 116m, care în partea de nord are numai 55 m înăltime, pentru că nu a fost terminat. Începută la putin timp după ce Zheng devine rege, în 246 bc, constructia a continuat până în 209 bc. (abia la 2 ani dupa moartea împăratului Qin, fiul lui a reusit să închidă constructia). După ce au fost construite monumentele mortuare din cărămidă, s-a îngropat totul sub un munte de pământ. Mormântul este de fapt o piramidă.
Necropola cuprinde clădiri administrative, grajduri de cai si cimitire; miezul central (500 x 500 m) îl constitue mormântul lui Shihuangdi. În complex există si un cimitir al concubinelor: cele ce nu au putut oferi împăratului urmasi (si poate si demnitarilor lui), erau înmormântate de vii.
S-au găsit în incintă sculpturi ceramice si din bronz reprezentând păsări, cai, care de luptă, platose sculptate în piatră pentru oameni si cai, statui de functionari si de acrobati. Faimoasa armată de teracotă însă a fost descoperita în 1920 la 600 m est de mausoleu, în câmp, de un săpător de puturi.
Patru puturi au fost săpate pentru a primi armata de teracotă. Numai trei dintre ele au fost completate când constructia s-a oprit. Constructia se desfăsura în felul următor: se săpau puturile adânci, se plasa o pardoseală de cărămizi, se construiau ziduri de pământ si tunele (un fel de transee); pardoselele tunelelor erau acoperite cu un fel de covoare, statuile în mărime naturală erau plasate pe covoare în pozitie verticală, iar deasupra lor se construia un acoperis din bârne. În sfarsit, fiecare put era îngropat.
În cel mai larg put, cel de 14 000 mp, infanteria a fost asezată pe patru rânduri. Cel de al doilea put cuprinde care de luptă asezate în formă de U, cavalerie si infanterie; cel de al treilea put contine cartierele generale de comandă. Numai 1,000 soldati au fost excavati până în present, dar se estimează că ar exista peste 7000 soldati (infanteristi si generali), 130 care cu caii respectivi, si încă 110 cai de cavalerie.
Statuile soldatilor infanteristi au înăltimea între 5‘– 8“ si 6‘– 2”, iar comandantii au 6’– 6”. Partea de jos a statuilor este din ceramică solidă, arsă în cuptor special; partea de sus a corpului este numai o coajă: torsul este gol în interior. Statuile au fost pictate în culori vii din care au ramas vagi urme. Figurile soldatilor diferă, nu sunt doi soldati cu aceeasi fată. Alături de ei se găsesc si oameni de stat, functionari, etc. - o adevarată panoplie de activităti, un mozaic istoric.
Faimoasa armată de teracotă demonstrează puterea, abilitatea monarhului Shihuangdi de a controla resursele în încercarea lui de a recrea si mentine imperiul si după moartea sa.
Statul chinez a început excavatiile la complexul mausoleului lui Shihuangdi si în împrejurimile acestuia încă din 1974 si ele continuă si azi; arheologii găsesc mereu obiecte interesante, demne de a fi arătate lumii intregi.
Mormântul lui Qin nu a fost excavat încă. S-au facut încercări de a vedea ce contine, dar teama că nu va rezista săpăturilor arheologice, sau că ar putea contine substante periculoase omului (în ideea de a-i pedepsi pe cei care ar profana locul), au dus la amânarea săpăturilor. S-a observat că aparatura de detectie indică o crestere a indexului de mercur pe măsură ce distanta dintre observator si obiectiv se micsorează.
Obosită de atâta istorie, m-am îndreptat spre iesire. În drum am remarcat, într-o reproducere expusă pe perete, o micută pasăre viu colorată. Era pasărea numită Zhugue – “mytical vermillion bird” – care este similară cu pasărea Phoenix. Ea este desenată pe intrările mormintelor membrilor dinastiei Han (necropola excavată în 1966), marcând trecerea la eternitate. Merită să ne rupem doua ore din timpul nostru pretios pentru a vizita expozitia unde au găsit adăpost, pentru scurt timp, câtiva din cei sapte mii de luptători ai împăratului Shihuangdi, luptători în vârstă de 2200 ani.
Mariana Popa, arhitecta, Toronto
|
Mariana Popa 10/6/2010 |
Contact: |
|
|
