Dileme : La cătănie
Trăim o lume nouă, vremurile se schimbă cu repeziciune, in tara in care ne-am născut bate un vant de libertate si uneori, in momentele noastre de nostalgie, ne pare rău ca nu suntem martorii schimbărilor din ultima vreme.
Un”romanas” pe care l-am cunoscut iarna trecuta in Florida, proaspăt “lăsat la vatra”, mi-a povestit de starea de spirit, voluntară, din armata romană de azi.
Cand ne-am despartit, mi-am amintit si eu de anii in care purtam casca si lopata la brau.
Da,“I’ve been there, I’ve done that” sau cum spunem noi,”Am mancat papara asta!
” A fost “traiul” in armata de trista amintire cu de-alde Mos Teacă si cu 3 ani de chinuri pe care copii ii indurau in numele “disciplinei” si al infrangerii unui “dusman imaginar”.
Era prin anii 1949-50 cand tartorii cu galoane terorizau tineri nevinovati. Si partea cea mai tristă era că asemenea caractere ca”sergentul” nostru satirizat mai jos, au existat intr’adevăr.
Aveam 20 de ani pe atunci si citisem că “tovarăsul plutonier” Dragos, angajat al unei unităti de langă granita cu Jugoslavia a pus pe ostasi sa vopseasca un măgar cu litere mari purtand numele “T I T O” si să-l gonească peste granita. Dar nu a trcut prea mult cand asinul obosit s-a reintors pe meleagurile lui natale, dar inscriptia purta deacum alt nume: “DEJ”.
La centrul de instructie din fosta inchisoare militară in Sibiu, plutonierul nostru, care locuia in oras, sosea diminetile mai intotdeauna, beat. Noi il poreclisem “zdup” pentru că nu trecea o zi fără să trimeată doi sau trei ostasi la inchisoarea mucegăita si fără lumină a unitătii. “La zdup cu voi” era singura comandă pe care o putea striga stand pe picioarele lui. Dar curătitul toaletei comune cu periuta de dinti? Ati “plonjat” vreodată cu capul intr-un sant cu noroi? Dacă ăsta nu era un exercitiu de indobitocire, nu stiu ce altceva se incerca.
Sau cu infirmierul care te intampina la usă cu o seringă cu spirt si te stropea in ochi. Cei din leatul meu poate ca isi amintesc de pătăniile “soldatului Neată”. Asa am auzit eu, prinse in versuri-satira, chiar si in cateva randuri, ceeace se petrecea odinioara pe meleagurile vechi ale armatei in Romania de altă dată si, pentru beneficiul noii generatii, le redau aici :
“Drepti si nimeni să nu miste’n front
C’asa scrie’n “Disciplină”.
Aici nu esti la tac’tu-acasă sau te joci cu de-alde Lina !
Smirna mă, să stea soldatul, lumanare, nemiscat,
Ca de-aia te plăteste Statul si de-aia esti soldat !
La cătănie băiete, suntem toti egalitate,
Dar ce misti in front răcane, ce poftesti, fraternitate?
Vrei sa fi egal cu mine, frate?
Tu, om de nimic, eu ce nu pot de galoane bratele să le ridic?
Si astea nu-s din mămăliga, sunt prin muncă castigate !
Ca-a-te n-a incasat spinarea in doi ani si jumătate !?!
Si de-aia, findcă sunt un Stan Patitul, eu vă spun cu binisorul,
Doar din gene de-o-ti clipi, « uuh, v-ascrisul lumanarea, vai adanci si-o manăstire”,
Plici, placi, se auzi falca, “să simti băiete c-aici esti la ostire !”
Astfel ii lua sergentul, după ce s-a mai calmat:
“D-apai stiti voi dobitoace, astea cine m-i le-a dat?
Toader, Fantu, i-a raspunde: Cine mi-a pus mie galon?”
Fantu, după ce se gandeste o clipă, răspunde pe un ton triumfător:
“Cine a pus la matale, galon?”
“D-apai răspunde ma, netotu’ lui tactu”, că te-arunc la Babilon !!”
“Cine a pus pe matale galon?”
“D-apai răspunde mă…!”
“ Un croitor!”
Harry Beer / Thornhill
|
Harry Beer 10/3/2010 |
Contact: |
|
|
