Grunwald – 600
În urmă cu 600 de ani , lângă Grunwald s-au înfruntat într-o adevărată bătălie a natiunilor, la nivelul vremii, statul ecleziastic al Ordinului cavalerilor teutoni sustinut de lumea germană si de Europa Apuseană si regatul polono-lituanian cu aliatii rusi, moldoveni, tătari.
Istoriografia universală (tot mai nedrept orientată spre Occidentul european!) a neglijat desfăsurarea propriu-zisă a războiului din 1409 – 1411 (istoria e a învingătorilor, învinsii au decât memorie!) îndreptându-si atentia spre lupte si confruntări în care s-au ciocnit forte si efective cu mult mai mici, comparativ cu marile confruntări euro-asiatice desfăsurate în acelasi timp în Europa răsăriteană.
Ignorarea unor evenimente istorice dintr-o anumită zonă a lumii are scopuri bine definite, cu greu reusind istoriografia ,,mai mică” să aducă în centrul atentiei câte un eveniment de mare însemnătate istorică.
Nici actorii principali ai marii bătălii din 1410, de lângă Marea Baltică nu sunt cunoscuti, mai mult, marea majoritate ignoră participarea moldovenilor lui Alexandru cel Bun la această mare confruntare militară.
Bătălia de la Grunwald sau Bătălia de la Tannenberg a avut loc pe 15 iulie 1410 între Regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei si aliatii lor pe de-o parte si Cavalerii teutoni pe de altă parte. A fost bătălia decisivă a războiului polono-lituaniano-teutonic si una dintre cele mai mari bătălii ale evului mediu european.
Statul monastic al Cavalerilor teutoni a fost învins în mod decisiv în această bătălie si nu si-a mai revenit niciodată. Putinele mărturii care s-au păstrat sunt contradictorii. Bătălia a avut loc în zona unor sate mici, numele bătăliei diferind în diferite limbi.
Efectivele exacte ale celor două tabere nu pot fi estimate cu usurintă. Istoricii se pot baza doar pe două surse credibile. Cel mai bine păstrate date sunt în descrierea lăsată de Ioannes Longinus, aceasta însă mentionând subiectiv numărul de luptători implicati în bătălie. Cea de-a doua sursă este incompletă si s-a păstrat numai într-o copie din secolul al XVI-lea. La câteva luni după înfrângerea suferită de Grunwald, noul Mare Maestru al Ordinului, Heinrich von Plauen cel Bătrân, a trimis scrisori mai multor monarhi vest-europeni prin care bătălia era descrisă ca o luptă împotriva păgânilor demonici. Această apreciere a fost mai apoi preluată de numerosi cronicari occidentali. De vreme ce rezultatele bătăliei au fost folosite în scopuri propagandistice de ambele tabere, numerosi autori străini au supraestimat tăria armatelor poloni-lituaniene într-o încercare de explicare a dezastruoasei înfrângeri a teutonilor.
În ciuda superioritătii tehnologice a Cavalerilor teutoni – a fost prima bătălie din Europa Răsăriteană în care a fost folosită artileria – numărul mai mare si superioritatea tactică a polono-lituanienilor s-au dovedit zdrobitoare.
Înfrângerea Cavalerilor teutoni a avut răsunet international. După unele aprecieri, 8000 de cavaleri au căzut în luptă, iar alti 14 000 au fost luati prizonieri. Cei mai multi dintre cei 250 de membri ai Ordinului Teutonic, inclusiv cei mai multi conducători au fost ucisi.
Ordinul si-a continuat existenta dar înfrângerea de la Grunwald a spulberat pentru totdeauna mitul invincibilitătii sale. În cele din urmă, în 1525, Prusia Ordinului a devenit ducat laic, noul duce depunând omagiu regelui Poloniei.
|
Stoica Ion 10/1/2010 |
Contact: |
|
|
