Măiastra în Dodii - Între Indore si Canberra
„Meduza, cât de bătrână pare, Perseu” (Invocatii, 1968). „Pascal, zice Brâncusi, celest copiii / o viată cresc bătrâni, tu de cu seară / pe jumătate tânăr geometriii / sonete misti pe dodii prin târziii / nepoti ai duhului de pariară / pe dumnezeu în marmoră si pară” (De rerum Arya, 1982). „Sculptori păsări priveghem” (Doine în dodii, 1997). „Regilor reginelor / maharaji mai la Indor” (Balada Calcuttei, 2001). „Zboară seara se întoarce în zori stranii” (Mamma Trinidad, 2001).
Măiastra în dodii, 1977. „Nu e în dodie ce nu-i în zodie”. „Împărăteasă / mai sus zburătureasă”. „Pajuri neluminatei margini a lumii / Dintr-o parte în alta sugrumi-i”. „Măiastra cântă / din nevăzut”. „O, dar de întuneric mi-e frică / de când pasărea era mică // Niciodată n-ai mai văzut-o / Numai du-te si sărut-o // Până la cer până la poartă / cu tine la toartă”. „O să se trezească / pasărea măiastră // doarme după nor / cu aripi în zbor”. „Lume mică / păsăruică // Lume mare / zburătoare”. „Mama cântă la fereastră / ca o pasăre măiastră / Ascultă tata cu dor / si cu gândul vânător”. „Numai marea e albastră / Numai pasărea Măiastră / numai floarea, galbenă / soarele de-o leagănă”. „Mă întorc la viată / pe gât de măiastră”. „Când se suie e statuie / pasăre ce-a fost si nu e”. „Nu e pasăre / că e ardere // Nu e ardere / că e ramură // Nu e ramură / că e pajură”. „Ursitoarele / ba măiestrele”. „Mă opresc din zbor / să nu te omor”. „Mereu mireasă până când aripa / nuntii mirele mi-o vrăji // Creasta cocosului / sufletul mosului”. „Gusă plină lume goală / înainte în afară”. „Sufletul după nuntă / pasărea înfruntă”. „Vulturul de-o viată / cu mine se-naltă”. „Bătrână strigoaică / neamului său maică”. „N-o să cadă piatra / că o tine dalta”. „Caută o aripă cu alta / până si-o taie cu dalta”. „Nu mi-e veacul / cât zburatul // N-am zburatul cât mi-e veacul / Nu mi-e dorul / cât mi-e zborul / Nu mi-e zborul cât mi-e dorul”.
Dodii 18 – 58, 2002. „Mormântul surorii plânge negresa blondă”. „Scris de Brâncusi nu huma / vă vămui pe voi”. „mai bine dodii / decât ochii si ochii / decât dodii o // d'alta lui Brâncusi / al dodiilor / d'odinioare Dodone”. „osul si cu dodia / nu o să le ajungi / Volodia”. „sculpturi de vorbă / capăt de neant / dodiei noastre amant”. „totemul lui poetului / dodia mie / poetie”. „În dodii India / În Indii dodia / în inimi nimini”.
când înapoi Tismana maternă se întrupă
iar înainte păsări măiestre îsi destramă
înfrigurate pene prin coamele de lupă
a fost odată nenea Costache acas' la mamă
arcade mai degrabă de bârne cuib de barză
cioplise la Craiova oglinzii doar o ramă
Plopsor poftit la masă ceru zeamă de varză
se duse însusi floarea a da-o la o parte
pietroiul de deasupra mai mâinile să-i arză
era Sărutul spune Paleolog prin arte
o fată era luna de vârcolaci mâncată
sculptată era fata si luna fără moarte (p. 59)
Lumea fără coloana lui Brâncusi, 1997. „eu la sud cu el în Indore tu sus în Indora. sir indian 17 alpinisti în Himalaia”. „ia-i capul negresei blonde din New York adu-l aici în Târgu-Jiu si du-n loc modulul 8. în coloană fără mesteri. x-ul printesei pe masă. torso de morgă ou Brahma lemn Buddha foca în foc pestele în Jiu pasărea în romb măiastra în dodii templu nevăzut.” „pasărea respiratie în aerul infinirii ireneice. ci sabia retează suflarea vietii de mai sus de fire. amintirea de la Dumnezeu spre nesfârsirea recunostintei. la India se gândea coloana se împletea din India se-ntorcea coloana se despletea s-o uita la ea Gorjan ne-o urma în Canaan.”
O sută de mii de parabole, 2001. „Brâncusi l-a citit pe Milarepa după procesul cu vamesii americani si înaintea călătoriei în India”. „Poate Milarepa îi va dezvălui 'forta magică', nemaivăzută până acum în istoria artei. / 'Liber ca pasărea în aer'. Cuvintele din Upanishade îl obsedară pe Constantin multi ani, în timp ce forma păsării îi zădărnicea planurile, încă din 1910, când a început să lucreze la Măiastra. Acum, spera ca ocrotitorul său să-l ajute să descopere forma păsării” (Peter Neagoe). „Fata: Spirală din spirală, si asa îti faci drum usor, plutind, plutind fără eforturi, si totusi fără să zbori cum zboară păsările, si atunci ajungi, Maestre, ajungi în inima labirintului, vezi lumina cea mare (Brâncusi îsi lasă capul pe brate si adoarme), lumina de care vorbeste Buddha, Maestre, Buddha si Milarepa, si altii; si atunci întelegi ce stiai demult, ce stiati din Upanishade, când ati citit pentru întâia oară invocarea aceea pe care ati repetat-o de atâtea ori: 'De la nefiintă du-mă spre Fiintă, din întunerec du-mă la lumină, din moarte călăuzeste-mă spre nemurire! (recită încet, aproape soptindu-l, textul sanskrit: asato ma sad gamaya, tamaso ma jyotir gamaia mrtyor maamritam gamaya” (Mircea Eliade). „El a sculptat sufletul păsărilor” (Domnul Tiwari).
Brâncusi, Maxime – Milarepa, Grubum/ O sută de mii de cântece
Brâncusi: Teoriile sunt esantioane fără valoare. Actiunile vorbesc mai răspicat decât vorbele.
Milarepa: Fără noimă te-ai închina la simboluri si Sutras / Ci numai întru credintă si crezare.
Brâncusi: A vedea departe e una, a ajunge acolo e alta.
Milarepa: Usor a te uita la darmakaya / Greu a i te plini.
Brâncusi: Viata mi-a fost o înlăntuire de întâmplări minunate.
Milarepa: În aurita Mandală / Am petrecut multe sărbători sacre.
Trivium, 7-8, 2006 (editor). „Sculptura metalică a păsării în zbor tocmai făcuse 'mansete' scandaloase, fiind considerată de agentii vamali ca un lucru care n-avea de-a face cu arta, permitându-i-se intrarea ca teavă metalică. Învătatii râdeau de nestiinta ignorantilor, sau viceversa. Eu m-am simtit semiînvătat, dar, în adâncul inimii, am simtit că vamesii aveau dreptate. Frumusetea masinii, de care se vorbaea atâta pe vremea aceea, n-avea de-a face nimic cu functia. Pasărea în zbor era o superbă bucată de teavă, care nu folosea pentru nimic altceva decât pentru cult” (Jean Charlot, traducere, Stefan Baciu).
Literary Anthropology, 2005. Constantin Brâncusi has sculptured like his own Romanian and universal myth of the fligt, Maiastra. The sculptor is also author of a parable, 'The story of the thieves', which has as intrigue: the current strong refusal of any chucking hen to abandon her eggs, because in the old times she accepted to discuss with somebody while the eggs got cool and chickens have died. / The same Brâncusi gave as name to another of his musical sculpture 'Tee cock'”
Ce-am căutat în Australia, 2010. „În aceste momente, destinul meu rămânând tot atât de putin conturat, nedefinit, ca al celor două păsări brâncusiene si al legendei maharajahului din Indore care le înconjura. Sa fie oare faptul că, de câte ori am trecut pe langă ele, le-am mângâiat, si, precum sfera de cristal a printului de lotus care are puterea de a încătusa duhurile rele, au putut să-mi transmită sau să-mi ia nefericirea din jurul meu? Sa fie oare în ele ascunsă iubirea maharajei pentru maharani, sau răzbunarea cuiva, să fie un bad karma pentru mine, sau de fapt norocul? A fost oare destinul nostru sa ne întâlnim aici în Canberra toti trei, perechea si eu? / A doua zi am plecat spre Melbourne.” (Ben Todică)
|
George Anca 9/23/2010 |
Contact: |
|
|
