Anotimpul vesniciei
Profesori care nu mai sunt,
In viata noastra, cat mai este,
Va pun o frunza, toamna, peste
Ce ati predat, cu scris carunt –
Si pun in loc, la fiecare,
In curtea scolii, cate-un pom,
Si vesnicia viitoare
S-o lumineze pentru om…
S-o imbuneze pentru om…
|
