Ma vie en ... rose, autor Corina Diana Haiduc
Poveste emotionantă asupra fatetelor vietii cotidiene, scrisă de un nou sosit într-o metropolă ca Montréal.
Multumesc că mi-ati împărtăsit gândurile dumneavoastră.
Cu plăcerea de-a vă reciti din nou!
Jean-Sébastien Kennedy, specialist în semiologie
Este destul de greu să exprimi în doar câteva fraze o mare de impresii.
Când am cunoscut-o pe Corina acum vreo patru ani în România, am realizat faptul că mă aflam în prezenta unui om valoros, dar nu m-am gândit nici o clipă că voi avea prilejul să-i descopăr si calitătile de scriitor si de traducător. Stiam că iubeste cultura franceză si trăiesc un sentiment de mândrie pentru faptul că un compatriot de-al meu îmblânzeste cu fiecare rând asternut pe hârtie, o limbă care, pe cât de frumoasă, pe atât de greu de pătruns.
Felicitări si succes în continuare pentru că sunt convinsă că nu se va opri aici. Corina Haiduc este persoana vesnic în căutare de noi provocări.
Cu cele mai alese sentimente,
Dana Andreescu, profesor
*
Corina Diana s-a născut la Montréal la 40 de ani'', gata să înceapă cu optimism de la capăt altă viată, căutând mereu.
A găsit eseul si poezia pe care ni le dăruieste din toată inima... un bulgăre de energie si lumină.
Multumim Corina Diana!
Cartea Ma vie ... en rose prin care debutează va lumina si va aduce bucurie în multe suflete de români rătăcite prin lume.
Alex Cetăteanu, scriitor si presedintele Asociatiei Canadiene a Scriitorilor Români
*
Am citit cartea pe nerăsuflate. Cu toate că nu-mi propusesem asta, aseară, începând să citesc din ea, nu am mai lăsat-o din mână până nu am parcurs-o pe toată.
Mărturisesc că am început cu frică, odată ce am întrevăzut subiectul. Frica pentru că odată ce abordezi subiectul emigrării, oricât de personal ar fi, devine ceva foarte criticabil pentru cei ce au trecut prin acelasi proces, iar aici, în Canada, toti cititorii tăi au trecut prin acest proces. Fiecare dintre noi avem reusitele si nereusitele noastre. Cu totii am trecut prin primele zile ale emigrării, prin emotiile descoperirii lumii noi, prin cunoasterea multiculturalismului si nu în ultimul rând prin redescoperirea de sine ajutati de situatiile în care am fost pusi de noua conjunctură.
Excesul în pesimism sau optimism poate deranja pentru că auditoriul este compus si din cei care au reusit, dar si din cei care incă isi caută drumul.
Marele merit al cărtii este să transmită, dincolo de experiente, întrebări si gânduri, naturaletea si bunul simt al autoarei, care reuseste astfel să facă pe oricine să citească această carte cu plăcere si bucurie, fără a se simti agresat intr-un fel. Am ascultat multe povesti. De altfel fiecare avem povestea noastră în ale emigrării, dar a scrie ceva, din experientele proprii, care să încurajeze pe oricine, este o mare realizare, pentru că dacă scrii din prisma celui care a reusit, îi deranjezi pe cei care nu au reusit, dacă scrii din prisma celui ce abdică, îi ofensezi pe cei care au reusit, dar a reusi în toate si a scrie si pentru a se bucura si unii si altii, nu este usor deloc.
Trecând peste finetea abordării subiectului general, rămâne profunzimea gândurilor si a întrebărilor precum si frumusetea trăirilor.
Din punctul meu de vedere, cartea îmi este cunoscută dinainte pentru că în mare am discutat, cu diverse ocazii, multe din subiecte, iar acum nu am făcut decât să le constientizez mai bine si să am o vedere de ansamblu. Este de remarcat dorinta de autocunoastere, sub semnul căreia stă intreaga carte, lectura si studiul spunând mult despre sensul căutărilor autoarei. Îmi amintesc si acum cum, la târgul de carte, erai atât de încântată cumpărând cărtile marelui initiat si cum de abia asteptai să descoperi învătăturile ascunse în ele. Întâmplarea a făcut ca să fiu prin preajmă si să mă întâlnesc cu Valentin tocmai cand mergea să achite cărtile, comentariile de moment arătându-mi încă o dată cum poti să te bucuri de bucuria celuilalt când motivul acesteia este o carte. De altfel imi place mult cu cât patos vorbesti despre cărti, în orice postură s-ar afla ele.
Îmi place bucuria cu care este primită orice experientă adusă de viată, voluptatea cu care sunt descrise frumusetile Canadei în general si ale Montrealului în special. De aceea sper ca această carte să ajungă si în România unde să fie citită pentru ca să dea o vedere cât mai frumoasă asupra realitătilor de aici.
Foarte frumos sunt creionate personalitătile culturale. Sunt punctate exact trăsăturile necesare fiecăruia pentru a trezi curiozitatea cititorului.
Plecând tot de la personalitătile prezentate, traducerea franceză capătă un sens cât se poate de firesc, pentru că va fi cu sigurantă interesant pentru cititorii de limbă franceză să afle câte ceva despre cultura, obiceiurile, istoria si personalitatea românilor.
Felicitări pentru carte si sunt sigur că vei avea succes, iar la salonul de carte de anul viitor sper să ne faci o prezentare a cărtii sau a cărtilor pe care o să le mai scrii până atunci.
Dragos Samoilă, scriitor
Farmacologia scrisului sau cartea ca un drog
În acest început de Cireșar, scriitoarea Corina Diana Haiduc ne răsfață cu o carte densă, ce poartă titlul, Ma vie en rose. Lucrarea este scrisă în limbile română și franceză, reprezentând un cumul de eseuri, publicate de-a lungul a celor trei ani petrecuți pe pământ canadian. Străbătând paginile respective, descoperim măiestria prin care sunt detaliate o multitudine de clipe ale vieții, de stări afective, învăluite într-o sensibilitate aparte, prezentate, atât în proză, cât și în versuri.
De obicei, debutul unui scriitor este ezitant. Corina Luca intră în lumea scriitoricească, folosind toată forța sa intelectuală. De la dozarea prudentă a medicamentelor a trecut destul de ușor în universul mirific al preparării slovelor. Cartea începe cu o prezentare emoționantă a sosirii pe pământul făgăduinței, în septembrie 2007. În bagaje era stivuit trecutul, care se disipa pe parcurs. Prin trecerea timpului prezentul s-a lărgit tot mai mult, făcând loc potecii viitorului. Totuși, dorul față de țara natală și față de cei rămași acolo rămâne intact. Ființa umană are răscolirile ei. În țara de adopție începe o nouă luptă. Viața are mai multe începuturi, frumoase și tentante, dar un singur sfârșit, care nu poate fi decât trist. Viața în roz trebuie să triumfe peste necazuri și piedici, deasupra plumburiului bacovian. Siajul este mult mai lin printre oamenii cu fața senină și zâmbetul cordial. În câteva cuvinte spune totul: Când am sosit în Canada, în bagaje aveam doar trecutul. Despre el vorbeam mereu, la el ne raportam, făcând comparații cu ceea ce întâlneam în lumea nouă. Încercam să ne găsim locul și identitatea într-un prezent, pe care începeam să-l construim.
Prezentarea primului Crăciun în Canada este făcută într-un mod portretistic, folosind penelul unui pictor experimentat. Totul este creionat în profunzime, tridimensional, astfel că, cititorul devine un privitor al unui tablou imaginativ. La marea sărbătoare a creștinătății au participat reprezentanții multor țări de pe mapamond.
Pe parcursul ultimilor trei ani, realizatoarea acestor frumoase rânduri a fost grav contaminată. Boala contagioasă a cuprins-o rapid. Este vorba de maladia scrisului, față de care a devenit dependentă. Cartea a devenit un drog, motiv pentru care, autoarea a fost nelipsită de la multe prezentări de noi apariții editoriale, momente descrise într-un mod cald, aparte. În acele ocazii, de un înalt nivel intelectual, de fiecare dată sărbătoarea literară avea unicitatea ei. Printre marii condeieri, l-a cunoscut pe scriitorul Victor Roșca, fost deținut politic, cu o bătrânețe fără tinerețe, deoarece frumoșii ani i-a lăsat în închisorile totalitarismului. Un om de mare valoare, ce a supraviețuit istoriei pătimirilor.
Într-un alt eseu, bibliotecile sunt considerate ca niște muzee. Volumele stau în raft obosite de mâinile cititorilor. Paginile îngălbenite sunt stropite cu lacrimile și suspinele celor sensibili. Impactul cu indienii Mohawk este descris într-un mod remarcabil. Prima națiune este înfățișată riguros, cu obiceiuri vechi, costume specifice și dansuri tradiționale.
Sunt multe de spus despre Corina Diana Haiduc. Deși ca profesie este o farmacistă mereu în criză de timp, totuși a găsit răgazul să se aplece cu mult tact și migală asupra hârtiei, pe care și-a așternut gândurile, emoțiile și sentimentele. A descoperit un tratament nou. Terapia prin cuvinte. Stilul ei este curat, fraza scurtă și plină de conținut, care se apropie de stilul narațiunii lui Geo Bogza. În poezie respectă cadența și mesajul.
Viața în roz este o carte care trebuie citită cu atenție, deoarece seamănă cu o pantă pe care scriitoarea urcă vertiginos, spre piscul consacrării.
Ion Anton Datcu
ALEGEREA CORINEI
Corina a ales să privească viata cu admiratie!
Corina a ales ca acestei mari necunoscute, numită Viată să îi dea chipul ei!
Corina a ales să vadă viata în Roz! E alegerea ei si nimic nu-im poate sta în cale.
Dar de fapt, ce caută Corina?
Ea caută ceea ce căutăm noi toti, îmbarcati pe valurile vietii: Iubirea!
Stie că asa ceva există în zările Roz si asta îi dă putere.
A cunoscut si Frica, la fel ca orice navigator, dar a întemnitat-o si i-a pus ca paznic Speranta. În fata confruntărilor iminente Corina devine invizibilă în norul ei roz, ca zeitătile antice.
Sensibilă si inteligentă, ea nu îi provoacă pe cei răi, pentru că nu le stă în cale.
Ea se ridică deasupra lor pentru că stie că violenta de orice fel, duce la o luptă fără de sfârsit.
Are putere, dar nu o foloseste contra muritorilor de rând, ci în slujba Ordinii si Armoniei.
Corina este un as în arta comunicării si are o polivalentă exceptională: eseuri filozofice bine structurate, cronici pline de poezie si obiectivitate, versuri încărcate de tandrete si uneori cu o tentă de filozofie, picturi vizionare.
Ea nu încetează să privească viata cu curiozitate si se minunează de ceea ce vede.
Cu sinceritate, fără ostentatie si din iubire de semeni, a decis ca în această carte să ofere câteva din gândurile si observatiile ei.
Citindu-i rândurile ai strania senzatie că te afli în privirea Corinei, că vezi viata la fel ca ea, la nivelul ei de vibratie energetică si o plăcută senzatie de bine si de calm, te cuprinde.
Multumesc Corina pentru starea de pace pe care o răspândesti în jurul tău.
Bon voyage sur ton chemin en Rose!
Cătălina Stroe, scriitor
*
*
Deschide ochii si priveste reverenta mea pentru SCRIEREA sufletului tău.
Am citit cartea ta si parcă mă simteam într-un avion cu aripi de cuvinte, ce planau pe deasupra unei aure de sensibilitate. Mă bucur să stau de vorbă cu tine, prin cuvant. Si mie îmi este tare drag! Eu am fost vindecat de cuvintele sufletului, iar captivarea lor într-o poezie sau eseu mi-a dat sensul unui drum. Un drum pe care am gasit semne de circulatie". Cel mai frumos a fost acela pe care scria PRIETENIE. Si, mai mare si mai frumos, era gravat numele unei familii LUCA.
Am admirat zborul vostru, unul lin, fără păreri de rău, fără... DACĂ. Iubesc atât de mult... oamenii, păsările, cartea, prietenia. Toata viata am iubit si nu îmi pare rău. Mâine când voi trage o linie voi pune ca antet prietenia si dragostea pentru voi, dragii mei prieteni! Am înteles, citindu-te, de ce ati reusit. Poate că eu nu am avut decât propria mea aripă si, cu una singură nu poti zbura, indiferent câte cuvinte găsesti în călimara sufletului. Este nevoie de două, una sensibilă a femeii si cealaltă determinantă a bărbatului. Două aripi, Corina si Vali si, o elice, Mihai, iată reusita scrisului, reusita unei nasteri", iată cartea...
Stii ceva, Corina? Atunci când ai ceva în suflet, când ai împliniri si geamantane" întregi de viată poti să scrii. Când esti gol înseamnă că faci umbră pământului. Si umbra nu e bună mereu.
Am poposit pentru câteva clipe în gândurile tale, gânduri spuse" în cuvinte si mă retrag usor, în vârful picioarelor, pentru a face o reverentă adâncă, trag aer în piept si-mi continui mersul acolo la tine, la voi, în camera de oaspeti, în locul unde eu am fost si voi rămâne mereu. De ce? Pentru că suntem la fel, cuvânt si suflet, om si prieten, soapte în tăcere, cuvânt pentru CUVINTE Corina, Vali si Mihai. TREI cuvinte, trei nume, trei suflete si, o singură si durabila prietenie.
Vali Nitu, poet
Prin noua sa carte, Corina Haiduc ne dovedeste arta de a controla emotiile. Prin aceea distantă între Eu si amintirea trăitului, deci tot un Eu, se construieste un supra Eu imun la tribulatiile vietii. Reflexia si obiectivizarea vietii trecute este apanajul înteleptului si Corina Haiduc este pe cale să devină unul.
Prin clamarea găsirii fericirii, Corina ne anuntă că încărcarea cu continut a existentei stă în puterea noastră. Nu este destinul doar acea functie de utilitate a fiecăruia dintre noi pe pământ ? Iesită din matricea culturală de origine, Corina lasă copilul interior să se bucure de orice noutate. Formele rămân încărcate cu bucurie si astfel aflăm un mod eficace de a face fată noului, civilizatiei, diversificării: iubind cu simplitate.Prin iubirea fată de carte, Corina ne dezvăluie altă metodă de a ne detasa de fierberi interioare. Cum toata lumea citeste nu ne rămâne decât să ghicim că terapia este generală. În tara de adoptie ca si aievea doar o mică parte din oameni au în mână cu adevărat propriul lor destin, propria vocatie. Din nou identificându-se cu evenimentele trăite, alocând valoare de simbol universal muzicii, Corina pur si simplu trăieste unitar.
Cauza intensei bucurii si a trăirilor prezente transpare totusi la contactul cu administratia din tara de origine. Comparatia între ceea ce a fost si ceea ce este, dă prezentului o neta valoare. Si cum ar putea fi altfel ? Aici si acum este a trăi, acolo si atunci este a muri. Evocarea sistemului social numit comunism, sinonim cu asasinatul în masă si munca fortată, niciodata pedepsite in patria de origine, îi dă încă un sprijin în a se bucura de fiecare respiratie. Prin conturarea constiintei de sine în noua matrice culturală, Corina ne anunta marele eveniment: explozia în constiinta în sine. Aceasta nu se face usor pentru că bucuria de a trăi stă asezată paradoxal pe frica de a trăi. Flashurile existentiale dintr-o lume strâmbă cu oameni schiloditi de incoerenta guvernării nu fac decât să permită schimbări fundamentale. Cum noua cultura permite dislocarea fricii si a amintirilor grozave, fără jena de a fi socotit neadecvat, nu putem decât să fim siguri de victoria binelui asupra răului si de instaurarea păcii sufletesti.
Prin chestionarea însăsi a existentei, îndreptarea către cunoasterea absolută este clară. Dizolvarea ID-ului si reformularea lui în altceva este un fenomen natural emigratiei. Ea a început să se joace cu acest proces dificil si înspăimântător în acelasi timp. La întrebarea: ,,cine sunt? ea a găsit propriul răspuns. Poeziile indică net drumul spre cunoastere absolută. Cu calm, iubire si feminitate, Corina urca treptele spre cerul existential fără zgomot, fără infatuare, fără vanitate. Ea dovedeste încă odată că femininul ajunge linistit acolo unde masculinul se zbate, suferă enorm si se crucifică fără rost.
Calea adevărului este simplă, calmă si plină de iubire!
Dan Vulpe, scriitor
* Recenzii la cartea Ma vie en ... rose, autor Corina Diana Haiduc - Editura Nemesis, Montreal
|
Observator 9/16/2010 |
Contact: |
|
|
