O zi in Algonquin Parc
Sfarsitul acesta de saptamana, de Labor Day, am facut cu familia o mica excursie in Huntsville. Ontario cu intentia de-a mai da o raita prin Algoinquin Park in care nu am mai fost cam de mult. Vremea care in August ne-a desfatat cu zile splendite, de data asta nu a fost prielnica: cerul intunecat, temperatura scazuta si cu ploaia dantuind in rafale intermitente ce nu ne lasa sa ne bucuram de excursia planuita. Dar pentru ca facusem rezervatie cu mai mult timp in urma, a trebuit sa mergem.
Sambata dimineata nici nu depasisem bine Barrie si ploaia, la inceput mai cu blandete, s-a revarsat deasa si rece peste soseaua numarul 11, obligandu-ne sa reducem viteza. Cu atentia incordata la drum, era mai greu sa poti admira frumusetea rocilor aliniate de o parte si de alta a soselei. Siruri nesfarsite de bradet viu, verde, defilau mohorate parca sub dusul rece al ploii dar desi vantul era puternic, brazii strajuiau drumul cu fruntile drepte.
Dupa aproape doua ore si jumatate de condus am ajuns in Huntsville, la Comfort Inn, hotelul nostrum. Camerele puteau fi ocupate numai dupa doua ore pentru ca am ajuns prea devereme.. Profitand ce ploaia incetase de-o vreme, am pornit la pas sa exploram orasul. Curand o rafala noua de ploaie ne-a facut sa cautam adapost la primul Trade Post din King William Street, unde de multe ori se pot gasi suveniruri pretioase create de artizanii locali. De data asta am fost mai putin norocosi. Cum ploaia continua sa cada, ne-am cuibarit intr’un restaurant din cale. Parea evident ca ziua aceasta nu v-a aduce schimbari de atmosfera, asa ca am hotarat sa ne petrecem restul de timp in camerele noastre de hotel, cu speranta ca ziua urmatoare v-a fi diferita.
Cu adevarat, duminica diminata, cerul parea mai luminat, nu mai ploua ca in ziua precedent si parca se mai incalzise putin. Dupa cafeaua de dimineata si micul dejun, ne-am instalat in masina si am mers de-a lungul soselei 60 catre Algonquin Park. Drumul nu putea fi mai frumos: taiat in roca stancilor de granit cu reflectie visinie, serpuieste printre multimea nesfarsita de lacuri cristaline ce dezvalue ochiuri de apa de-o parte si de alta a soselei. Curand am ajuns la poarta vestica a parcului, unde a trebuit sa cumparam permisul de intrare in parc. Odata cu biletul mi-a fost inmanat un exemplar ghid al puctelor de interes si al activitatilor existente de-alungul anului. Intre acestea sunt nenumarate posibilitati de odihna si relaxare ca: picnic, locuri de camping, inot, pescuit, fotografie si chiar pictare. Soseaua traverseaza in interiorul parcului pe distanta de 56 Km. si continua spre est catre Ottawa.
Noi am ales drumul catre Algonquin Art Centre care se afla la km.20 de la intrarea in park. Socotesc ca e unul din locurile ce se impun vizitate. Cele trei sali cuprind multe lucrari de pictura create in spiritul neegalat al grupului celor sapte. Ei au surprins publicul prin descoperirea unei noi forme de expresie a artei lor. Acestia gupati in jurul lui Tom Thomson, inca din1912 s-au avantat in desisul padurilor nordice adunand pe panzele lor in forme noi, esenta distilata al acestui paradis de liniste si ferie ce a dat nastere unei noi expresii in arta Canadiana. Astazi pictori contemporani ca Robert Bateman si Michael Dumas continua traditia alegand subiecte desprinse din desisul Algonquinului oglindind peisaje unice, zugravind copaci solitari, ochiuri de cer sau de lac, luntre uitate la margine de mal, ori brazi impovarati sub nea. Albume, calendare si reproduceri dupa originalele lui Tom Thomson, A.J.Carson, A.Y.Jackson si ceilati din grupul celor sapte, pot fi cumparate in standul cu exponate de la intrare. Chiar de la intrare, stilul edificiului ce gazdueste acest centru, cu coloanele cladite din blocuri de piatra asezate unele peste celelalte, pare sa aminteasca siluetele de piatra ale bastinasilor de odinioara.
Celebrand pe creatorii Grupului Celor Sapte municipalitatea orasului Huntsville, socotit drept locul de nastere al acestui grup, au expus reproduceri ale operelor lor intr-o galerie murala in aer liber. Mai mult de 75 de picturi insotite de placi indicand titlul lucrarii, autorul, anul creaerii si autorul muralului imbogatesc peretii multor cladiri din central orasului. Este o desfatare sa intalnesti acolo unde te astepti mai putin picturile apartinand lui Tom Thomson, J.E.H. MacDonald, Frank Johnston ori F.H.Varley.
De-alungul soselei 60, la km. 45, se afla Algonquin Visitor Centre, care e un fel de mini-muzeu local. Dispuse in spatele ramelor de sticla, vietuitoarele parcului par sa traiasca in mediul lor natural la panda pentru hrana. In sala teatrului se ofera un scurt film ce ilustreaza istoria ecestui loc. Ultimele imagini din film prezinta peisajul netulburat al naturii insasi. Esirea publicului din teatru se face prin terasa de afara ce reda in toata maretia ei, privelistea acestui loc plin de generoasa frumusete ce insamanteaza in sufletele noastre un izvor neegalat de energie.
In ciuda vremei reci si a ploii neinduplecate, am petrecut aici cateva zile de neuitat.
|
David Kimel 9/10/2010 |
Contact: |
|
|
