Florica Batu Ichim ( 13 aprilie 1945 - 5 Septembrie 2010)
MESTERUL
"Toc, toc, toc,!"
si "Poc, poc, poc!"
cu ciocanul tare bat
Cutu s-a ascuns sub pat
Pisi a fugit de frica,
uite: fuge s-o furnica,
rata moare de necaz.
Nu v-am spus ca sunt viteaz?
- Tiii..! S-a dumirit Gaina,
Elu-a reparat masina!
ERETELE
Stai sa vezi:
Eretele
vrea sa-si lege ghetele.
- Care-i piciorusul drept?
A raspuns un pui destept...
- Care-i piciorusul stang?
A tacut un pui natang...
Si acum Eretele
o sa-si lege ghetele.
CU MULT
cu mult prea tristi
sa ne iubim acum,
in noi prea imperfecti pentru iubire-
ce treapt-a genelor ne va uni, in drum,
ce scari ne-or turbura in devenire?
noi stam plangand, ca florile, pe ram,
acelasi fluture, rugand, in amandoua -
dar vine seara boabelor de roua
stingand copacu-n care trist, ardeam...
EU
Acesta sunt?
Vreau sa-mi pipai privirea...
Dar unde-i campia cu nucul de TU?
Mi-e cuta straina
In cumpana fruntii.
Cine esti?
Si unde-am fugit...?
Răstigniri
... Bratele, întinse pe cruce, să’mbrătiseze omenirea..
( Piroanele din palme-L opreau.
Il răstignisem noi, creatura-I, zidirea.)
Coroana-i de spini tinea în ghimpii-i zenit.
( Spre sus ne-a chemat.
Ce duh necurat
Ne-a oprit, ne-a mintit ? )
Din rănile Lui - fântânire de sânge,
salvândă pământul.
(Umil, coborît’a’ntre noi.
De ce n-am cunoscut Fiul, Cuvântul ?)
Cruci mici împrejur...mii... milioane...
Martiri nestiuti. Din cer, lin,
Coborau luminoase coroane.
“... pentru sete I-au dat otet si cu fiere… ‘’
( micutele guri deschise să tipe
de frică durere )
‘’ Cine sunteti voi ? De ce vă zbateti, tipati ?’’
‘’ In chinuri ucisi, suntem nenăscuti, avortati
arsi de cu vii, în cleste striviti,
trupulețe zdrobite bucăti, măcelăriti. ‘’
In valea cu umbre cruci cu femei jelind si urlând :
‘’pruncul meu, de ce te-am ucis ,
sufletul meu dulce si blând ...
pruncul meu nenăscut, uciderea iartă !
Doamne, pedepseste-mă !
Doamne, mă ceartă !
Pruncul meu preaucis,
Pruncul meu, te iubesc !
De tine mi-e dor si plâng si jelesc... ! ‘’
“Dar tații ? Unde sunt tații ?’’ am strigat
cu glas disperat.
‘’ Tatii nu mai sunt. Au fugit. Au plecat.
Beti si nebuni
orbecăind la răscruce
tatii, urlând,
se’nghesuie
să bată cuie în Cruce. ‘’
Florica Batu Ichim / Kitchener
|
Observator 9/6/2010 |
Contact: |
|
|
