Pamflet : Titi-Par – omul nou si sclinteala vremurilor
(Doamnei Prof. Dr., Elena Roată, la început de an scolar)
Orice explicatie, fie ea si una întâmplătoare, atinsă de contingent, fie stiintifică, încearcă să răspundă la întrebarea ,,de ce?”, întrebare pusă în legătură cu ceea ce se cere explicat. În termeni simpli, oamenii vor să cunoască nu numai ce se întâmplă, ci si de ce se întâmplă ceva. Explicatia are menirea de a decide asupra unor evenimente ,în contextul altor evenimente, de a arăta de ce ceva este si de ce este asa cum este. Din câte se pare, întrebarea e unde e! Fără a intra pe un teren suficient de spinos, (erotetica sau stiinta întrebărilor reprezintă aproape jumătate din filosofia limbajului si, probabil, mai mult de cât atât, din filosofia analitică) totusi, ca omeni cu mintea, zicem noi, limpede si vesnic întrebătoare, încercăm să ne dăm răspunsuri pentru a ne păstra pe linia vietii, oricum, în derivă, mai ales atunci când nu le primim si, mai ales, când autoritătile ridică din umeri sau pun pe tapet abureala cu izul vesnicului gri.
Si pentru ca rândurile mele să fie la îndemâna oricui si mai ales gustate de cei ce le citesc, am să vă amintesc, cam cum era pe vremuri, evident în chestiunea de întrebare si răspuns în problema grijii pentru om. Vremuri, zic, nu prea îndepărtate, pentru că, altfel, până si generatia mai în vârstă ar spune că fabulez, sau, mai grav, că spun povesti cu monstri în vremuri, de vremuri inventate.
Totusi, pentru ca totul să fie credibil, am să mă exprim, cum zic mai nou „înteleptii” neamului, cu subiect si predicat.
În consecintă, pe vremea lui Cească-Împuscat (acum să nu credeti că ar fi fost un cine stie ce... care si-ar fi dat si sufletul pentru binele poporului său. Tot un fel de Sulică potcovaru`!), deci pe vremea lui Cească-Împuscat, un vătaf al său, Titi-Par, (primsecretar, functie nu glumă!), primeste în audientă un pârlit, si el slugă tot la împărat:
-To`arăsul, stiti, eu, cinci copii, că avorturi nu se mai fac, socru, soacra, bătrâni săraci, unul din ei, paralizat, îti dai si dumneata seama că pute a rahat cât timp, de câteva luni, ea e tot în pat, soareci, sobolani, mâta, si asta a dracu, a mâncat mai stiu eu ce, că parcă a turbat, si...
- Si ce-ai vrea de la noi, to`arăsu`? – l-a întrebat, pe un ton aspru, mai marele îndoctrinat.
- Si toti, într-o cameră... - a continuat sluga de la stat.
- Mda! a aprobat distinsul domn-to`arăsi, apoi, pe un ton aparte, celui din fată, zâmbind, i-a replicat: „Să trăim bine! Doar stii, seful, mai marele împărat, la toată lumea, din inimă de piatră, la toti el v-a urat. E, si ca să fie, eu zic... Porc ai?
- Am, bate-m-ar, să mă bată, că, altfel, de unde untură, să pună pe pâine toti din bătătură?
- Bine, bine, foarte bine! Nivelul de trai, to`arăsul, trebuie să recunoastem, s-a cam ridicat! ...Ai, zici? Atunci, bagă-l cu voi în camera aia, si, peste vreo lună, vii să văd ce s-a întâmplat. Până atunci, garantat, ascultă-mă pe mine, cu sigurantă îti va fi... ca-n rai, de când mă-ta te-a făcut, nici că ai visat! Si...să trăiti bine!
- Bine!– a zis omul si, năuc, desigur, a plecat.
Numai că nu a trecut o zi si, mirat, s-a întrebat:
- Bine?!
În zilele următoare, a turbat si, ca un normal, slugă vesnică la stat, s-a pus, cot la cot, cu mâta, pe marele urlat:
- Iauzi bine! Care bine? De unde bine? Bă, orbetilor, bă, fir-ati ai dracu cu binele vostru cu tot!...
La sfârsit de lună, din nou s-a prezentat la cabinetul tovarăsului îndoctrinat.
- E, cum e? – acesta l-a întrebat.
- Rău!
- Rău?! Mde! Atunci sti ce? Băgati cu voi în pat si capra. Dar vezi să stea cât mai aproape de aia, soacră-ta, care zici că pute a c...!”
Cocosat, omul s-a întors acasă. A făcut ce mai marele i-a indicat si, peste noapte, întreg familionul s-a pus, în gura mare, pe strigat. Tipau însă acolo, la ei în vatră, lângă grămada de cenusă, nu cumva să deranjeze, vreo ,,mătusă” vreo fufă tinerică a tovarăsului, pe la partid căpusă. Că, de, ,,partidul e-n toate si-n cele ce sunt, si mâine, vor râde la soare...” Omul nostru, slugă la statul lui Cească-Împuscat, cu otravă în suflet, a râs si a plâns, a plâns si a râs un timp îndelungat, până când, în cămăruta sa, cinci copilasi, socrul si soacra, porcul si capra, javra, calul si vaca, tot ce avea prin curte, acolo el a adunat. În cele din urmă, după atâta bine, din binele urat, ce-i drept, cam disperat, la tovarăsul prim, Titi-Par, s-a prezentat.
- N-as fi crezut! În ruptul capului, n-as fi crezut, mai ales acum, când mai marele împărat a schimbat guvernul, apoi cu gura sa, la toti el a dictat: ,,să se facă, să se dreagă si să meargă!... Că, altfel, dracu v-a luat! Îti dai seama, to`arăsul? Dumneata, om al muncii, la împărat, în beciurile securitătii, în umezeală, sau marele rahat până la gât,... ce-i drept, cam pe nedrept, să fii băgat? Băăă, cap de lemn, fii întelep! Răbdare, că marele împărat de bine v-a urat. Si, ca să vezi că nu-ti vrem răul, întoarce-te acasă si, din „marele palat”, scoate, mai întâi, calul... Vezi cum e si-mi spui! Că, altfel, dracu cu toti ai lui...te-a luat!
Gălbejit, după o altă lună, sluga vesnică la stat s-a prezentat la Titi-Par, argatul lui Cească-Împuscat.
-E, cum e?
Omul nostru, ce-i drept, mai cocosat, dar întelept nevoie mare:
- Mai bine tov, că, între timp, si de soacră am cam scăpat. S-a dus! Mai pute doar, aievea locul, în rest...”
- E, vezi? Câtă grijă si cât suflet pune pentru voi... Trăiască Cească-Împuscat!
-Trăiască, nu zic ba, dar, totusi, eu, acu`ce să mă fac?
- Cum? Nu stii? Bă, dati-vă dracu de găozari si puslamale! Vreti ca statul lui Cească-Împărat să vă steargă si la... de... ? Ai? Cap de varză! Scoate, de la asternut, capra si du-o la păscut. Dacă se poate, cât mai departe, în vest, cât mai spre apus...
Târziu, după vreun an, doi, când sluga de la stat, din cămăruta sa, a scos si oaia si vaca, tot ce el acolo a băgat, când a rămas cu copilasii, socrul si nevasta rotunjoară, gata de un alt fătat, parcă a prins pe Dumnezeu de fustă. De fustă, nu am gresit! Lumea, de-când lumea, aia de care am auzit, la noi, de prin `50, încoace, s-a schimbat. De, omul nou ne-a trebuit, omul nou avem!
Acum, eu v-am povestit. Pe ici, pe colo, am mai si întrebat. Nu ati sesizat? Nicio problemă! Pun pariu că peste vreo doi ani, i-ar o să bate din pame. Gata potcoviti, o să luăm iar de la capăt. Nu mă credeti? Treaba voastră! Eu unul m-am cam săturat să tot văd. Dar, vorba unei babe de-aci, din Bulzesti, de la mine, dacă nu te ia moartea... Până una alta să vă mai spun una: cică ar trebui să trecem prin criză, ca marinarul cu fruntea sus, prin ditamai furtuna! Chiar si când corabia e vai de mama ei! Machea!- s-a întrebat aceiasi muică. De, ce să zic? Si eu cred că trebuie să fi crită si să îti dea Dumnezeu, cu carul, norc, altfel nu mai vezi uscatul!
Încă una si mă duc: „Trebuie să avem grijă fiecare de noi însine! Să nu mai stăm la mila statului, ca orbetii” …Cum, care stat? Ăsta căruia îi plătim taxe si iar taxe! Biruri, peste biruri! N-aud! Ati întrebat de ce? O iau si eu ca Titi-Par: cum de ce? Păi, de-aia! Ca să o ducă bine ei si cu ai lor! Ducea-o-ar cu cerga în cap! ...Pst! Ia ascultati si voi ce ne spun ăstia, încă nenăscuti: cică, plătim de prosti! Mare comedie! Asa o fi?
Bulzesti, 05 09 2010 Nicolae Balasa
|
