Tablete pentru prieteni : Despre suflet
În fiecare zi auzim si întrebuintzăm expresii ca: "mă doare în suflet", ăsta are "un suflet bun (rău)", suflet care "nu îmbătrâneste", însufletit sau neînsufletzit,"suflet de piatră" ori "suflet bun ca pâinea caldă" etc. Dar este mai mult ca sigur că 99% din oameni nu ar putea da o definitie a ceea ce înseamnă cuvântul "suflet". Si nu este de mirare pentru că acest termen are întelesuri multiple si diferite la diverse popoare.
În dictionare -în mod obisnuit- găsim întelesuri ca: "sufletul este partea nemuritoare din om spre deosebire de corp, care este muritor"; sau: "sufletul este partea emotională si morală a omului spre deosebire de gândire care este ceva diferit" ; sau: "sufletul este principiul vital care animează viatza" ; sau: "sufletul este ansamblul de emotii care declansează un răspuns emotional la altii", explicând astfel lipsa de răsunet emotional ca de exemplu "actorul X a jucat astă seară fără suflet", sau "doctorul ăsta este un om fără suflet", etc.
O lămurire în acest domeniu s-ar putea aduce dacă s-ar considera ce face deosebirea între ceva animat, viu, "însufletit" si ceva ne-animat ," neînsufletit", mort; esential, deosebirea o face faptul că o entitate vie este "animată" -adică are suflet-caracterizat primordial prin miscare si simtzire-sensorialitate; entitatea vie reactionează la stimulii recoltati de simturi prin miscare, de obicei proportionată , controlată pe cale reflex câstigată evolutiv sau prin gândire; pe de altă parte, gândirea este un proces complex care implică întegritate neuronală, humorală, intermediari chimici, memorie, vointză; fără memorie si vointă, omul este pierdut, devenind o entitate neînsufletită capabilă numai de a respira si a păstra functiile vegetative.
Conceptia despre "suflet" a variat mult în istoria omenirii, dar esential, ceea ce stim astăzi este că acea conceptie care consideră că sufletul este o componentă separată de restul corpului este eronată; dualismul cartezian nu mai este acceptat în epoca noastră pentru că s-a pus întrebarea când, eventual, sufletul a pătruns în corpul omului ? În momentul conceptiei, când un ovulul a fost fecundat de celula spermatoidală? Dar fecundarea nu este un moment , este un proces care poate dura si 24 ore până ce se face divizarea DNA -ului ca să se poată constitui un nou genom; când deci "sufletul" a pătruns în noul genom si de unde a venit? Tuturor acestor întrebări nu li s-a putut da un răspuns satisfăcător. În epoca contemporană si tehnologică în care trăim s-a demonstrat că DNA se poate computeriza , prelucra si transplanta într-o celulă denucleată si da nastere la o nouă celulă vie; acest fapt experimental exclude pentru totdeauna natura transcendentală a "sufletului". Concluzia la care s-a ajuns deci este că sediul "sufletului" este în genom si că nu există o dualitate "corp-suflet-spirit"; între suflet-spirt si corp este o unitate perfectă, bine integrată.
Asa cum nu se mai concepe disjunctia suflet- corp, tot asa nu se mai concepe o disjunctie, o separare între sensorialitate si intelect; sufletul este un complex care cuprinde simtire, cunoastere, memorie, actiune, vointă si eventual “qualia” (considerată ca totalitatea opiniilor, traditiilor, experientelor care sunt depozitate în subconstientul animalic si uman); sinteza între aceste elmente în actiune este efectuată de către neuronii din creier; fără integritate neuronală nu există "suflet" sau, mai bine zis, dacă integritatea functionalitătii creierului se modifică , se modifică si "sufletul"; bolile sistemului nervos central (creierul), drogurile , toxicele, procese inflamatorii sau mecanico-hydraulice ca în “hydrocephalus” modifică felul de a fi al îndividului, îi schmbă "sufletul": din om poate deveni fiară !
Rezultă deci că integritatea genomului ar garanta integritatea sufletului ; că alterări congenitale ale genomului pot schimba configurarea "sufletului"-ca în idiotie amaurotica sau “mental retardation” si că epigenetica la rândul ei are o contributie la modelarea "sufletului" prin aceea că părintii pot transmite modificări în expresia genetică a descendentilor, ca în alcoolismul cronic, toxicoze cornice, etc.
Dintre toate facultătile sufletului, cea care pare mai puternică este vointa -determinarea de a actiona -a cărui origină si mecanism de actiune rămâne, pentru moment, necunoscută; ea este, de exemplu, factorul care poate pune frână dorintelor (factor esential în budism) cum este dragostea; vointa e aceea care e capabilă să schimbe comportamentul si deciziile individului ca în situatia "o iubesc nebuneste, dar nu atât încât să mă nenorocesc din cauza ei " si se pare că, în evolutia phylogenetică, ea a precedat aparitiei constiintei în specia umană, în timp ce la animale, care sunt lipsite de constintză, vointa a rămas singura armă de apărare a lor.
Fără îndoială, "sufletul" este o entitate complicată si fragilă, căci depinde de o multitudine de factori care, la nivel intramolecular, se comportă imprevizibil, asa cum se întâmplă în orice univers quantic.
Pe drept cuvânt se poate spune că, păstrând sufletul, se poate prezerva fiintza !
Dr. Dinu Dimitriu / Toronto
|
Dr. Dinu Dimitriu 8/19/2010 |
Contact: |
|
|
