N-ati văzut cumva ...
Spuneti-mi, n-ati văzut cumva o tară?
Am fost plecat doar patru ani pe-afară;
Azi am venit si-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc si asta rău mă doare.
O caut peste tot, am fost si-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese si se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Mosneagul iese-n cale si-o întreabă:
“Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă.
La noi în tară-i multă sărăcie...
Stiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!”
Spuneti-mi, n-ati văzut cumva o tară
Cântată de poeti din cale-afară,
Cu ochi de cer si părul de verdeată?
Am fost si-am căutat-o si la piată.
Acolo, nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună
Erau culese parcă… de pe Lună!
Chiar, voi nu ati văzut pe jos o tară
Călcată în picioare si murdară?
Ce-aveti cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!
|
de George Bulai 8/17/2010 |
Contact: |
|
|
