Ce am căutat în Australia
Ca urmare a vizitei sale în Australia, George Anca a publicat o pagină de jurnal în revista Vatra veche nr. 7/2010 din România, pe care Dan Puric ar numi-o: promiscuitate, pornografie, kitsch, băscălie (el face băscălie, desacralizează, îsi bate joc de orice fel de valori si repere), H. Patapievici nici măcar nu ar citi-o, iar zeci de mii de publicații nu ar mai reîntoarce-o nici chiar nepublicată. Nu am văzut în viața mea o piesa mai bună ca "asta", reverii delirante. E un adevărat tablou - un unicat. Nu s-a mai scris până acum si nici nu se va mai scrie. Toate celelalte articole, în comparație, sunt dări de seamă, discursuri, repetiții sau procese verbale. Piesa e desprinsă parcă de pe un perete Maya, si trebuie să fii un adevarat arheolog ca să o descifrezi.
George Anca e un Dali al literaturii române, un frazist paranoic. Imaginile pe care el le fixează pe pagina derivă din agitația tulbure a inconstientului său si reusesc să devină capodoperă numai după o raționalizare a delirului creat în text în mintea cititorului. Fără un cititor complementar, care să fie capabil de paranoia, Anca devine iliterat. El țese poetic mai multe povestiri extrăgând din librăria universală spontaneitatea si secvența evenimentelor pentru a-si ascunde energia violentă generată de supărările vieții sale, într-o combinație irațională a evenimentelor, prin deformarea realității lor. E atâta înțelepciune si adevăr în rostogolirea sentimentelor, a ideilor prin efecte iluzioniste încât nu poți să nu izbucnesti în hohote de râs pe alocuri. Cine stă de vorbă cu Anca, drăcusorul cuvântului scris, si nu e atent, e aranjat pe viață. Intră în eternitate cu el sau în infern, este împachetat în jăratec. Texte pline de empfază si sârmă ghimpată, exuberanța si coma sunt îndesate complex tematic în ziduri fără liant, cioplite perfect (că asa au căzut de "sus") cu măiestria pietrarului din Luxor. El atacă reptilian pentru a scoate omul din basm si al trezi rațional, creându-si astfel dusmani cu sutele. Omul care din natură urăste necunoscutul si schimbarea.
Anca si-a creat mulți opozanți datorită acestui stil direct, amestecând clasele si stilurile, eticheta si canoanele literare care împart societatea transformându-l într-un autor de categorie specială.
|
de Ben Todică 8/13/2010 |
Contact: |
|
|
