Dileme : Bârfa
Dacă a existat, în toate timpurile, ceva mai hidos si abject în relatiile dintre oamenii civilizati, as vrea să aud si eu.
Poate că insulta este pe primul loc, dar si “bârfa” se socoate cocotată acolo, sus, când oamenii sunt obligati a respinge o calomnie sau orisice nedreptate vicioasă.
Cum lupti împotriva acestui vitriol pe care unii oameni îl aruncă, parte din inconstientă si restul din dusmănie, din dorinta de a răni reputatia unui coleg, rudă, vecin, doar din dusmănie sau invidie ?
Cinstiti să fim, fiecare dintre noi a fost odată, sau de mai multe ori, victima unei astfel de anateme rusinoase si îti trebuie dârzenie, inteligentă, răbdare si credibilitate ca să combati miasma aceasta dăunătoare si uneori dureroasă, care lasă răni pe caracter si reusita în viată.
Incerci să o ignorezi, dar cei mai multi văd în atitudinea ta lipsa vointei de a lupta sau, poate, sunt înclinati a crede că un sâmbure de adevăr totusi există.
Unii, « binevoitori », te trag de-o parte si îti încredintează bârfa cu epilogul « Iti spun, dar să rămână între noi ». Doar tu stii adevărul si efortul din răsputeri pentru a spulbera în vânt minciuna nu trebuie precupetit.
Cum se spunea odată, “adevărul iese totdeauna la suprafată ca untdelemnul în apă”.
Inainte cu ani si ani, în Suceava, am fost martorul unei tragedii. Un concurs pentru ocuparea unui post mai de seamă a adus la “ start” trei “prieteni” – si, când un “indezirabil” a reusit, ceilalti doi au complotat cu tot felul de vorbe, minciuni si bârfe să-l coboare în ochii Directiunii ; au adus si martori mincinosi, au pus la îndoială calificarea câstigătorului, un om de valoare si cu o probitate de neclintit. Ei bine, omul acesta a dat într-o criză de inimă, atacul i-a fost greu de recuperat si faptul că îsi pierduse darul vorbirii si al gândirii, nu i-a înduiosat pe nemernici.
Calomia si bârfa, puse în slujba răului, îsi făcuseră treaba.
Cu amabilitatea editorului Observatorului, am asternut aci un jurământ de credintă al acestei maladii de caracter, pe care am tradus-o dintr-o altă limbă.
Se intitulează “BARFA” si grăieste de la sine :
“Mă numesc “bârfa”. Nu am nici un respect pentru justitie. Eu rănesc fără să ucid.
Zdrobesc inimi si ruinez vieti. Sunt vicleană si mă strecor nevăzută în vietile oamenilor.
Cresc în potential odată cu vârsta. Cu cât sunt citată mai mult, cu atât sunt crezută mai mult.
Victimele mele sunt fără apărare. Ele nu pot fi protejate împotriva mea
Pentru că nu am nici un nume, nici o formă omenească.
Să mă pui spre urmărire, să mă găsesti, e o imposibilitate.
Cu cât încerci mai mult, cu atât mă strecor mai agil.
Nu sunt prietena nimănui.
Din momentul în care am stricat reputatia cuiva, Omul e distrus, nu mai e acelasi.
Distrug guverne, desfac malitios căsătorii, Ruinez cariere si cauzez nopti albe,
Aduc bătăi repezi de inimă si indigestii.
Reusesc usor să aduc nevinovati a plânge în pernele noptii. Chiar si numele meu sună injurios.
Provoc dureri de cap si ocup ostentativ titlurile ziarelor.
Inainte de a repeta o veste, întreabă-te pe tine însuti :
E adevărat ?
E chiar asa ?
Este necesar ?
Repercusiunea actului meu ostentativ nu va lăsa urme de nesters ?
Dacă nu, Nu repeta !!
Fii cinstit si drept !
Harry BEER din Thornhill
|
Harry Beer 8/12/2010 |
Contact: |
|
|
