Pelerinaje ( II ) : Tu esti regele Iudeilor?
„Si, iesind, S-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, si ucenicii I-au urmat. Si când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugati-vă, că să nu intrati în ispită”. Si El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, si îngenunchind, Se ruga, zicând: „Părinte, de voiesti treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia mea, ci voia Ta să se facă”. Iar un înger din cer s-a arătat Lui si-L întărea. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor se ruga. Si sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ. Si, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti de întristare. Si le-a zis: „De ce dormiti? Sculati-vă si vă rugati, ca să nu intrati în ispită”. Si vorbind El, iată o multime si cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Si el s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute. Iar Iisus i-a zis: „Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?” Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, dacă vom lovi cu sabia?” Si unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului si i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Iisus, răspunzând, a zis: „Lăsati, până aici”. Si atingându-Se de urechea lui l-a vindecat. Si către arhiereii, către căpeteniile templului si către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis: „Ca la un tâlhar ati iesit, cu săbii si cu toiege. În toate zilele fiind cu voi în templu, n-ati întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru si stăpânirea întunericului”. Si, prinzându-L, L-au dus si L-au băgat în casa arhiereului, iar Petru Îl urma de departe. Si aprinzând ei foc în mijlocul curtii si sezând împreună, a sezut si Petru în mijlocul lor. Si o slujnică, văzându-l sezând la foc, si uitându-se bine la el, a zis: „Si acesta era cu El”. Iar el s-a lepădat, zicând: „Femeie, nu-L cunosc”. Si după putin timp, văzându-l un altul i-a zis: „Si tu esti dintre ei”. Petru însă a zis: „Omule, nu sunt”. Iar când a trecut ca un ceas, un altul sustinea zicând: „Cu adevărat si acesta era cu El, căci este galilean”. Si Petru a zis: „Omule, nu stiu ce spui”. Si îndată, încă vorbind el, a cântat cocosul. Si întorcându-se, Domnul a privit spre Petru; si Petru si-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocosul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori. Si iesind afară, Petru a plâns cu amar. Iar bărbatii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bătându-L. Si acoperindu-I fata, Îl întrebau, zicând: „Prooroceste cine este cel ce Te-a lovit?” Si hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui. Si când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii si cărturarii si L-au dus pe El în sinedriul lor, zicând: „Spune nouă dacă esti Tu Hristosul”. Si El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veti crede; iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veti răspunde. De acum însă Fiul Omului va sedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”. Iar ei au zis toti: „Asadar, Tu esti Fiul lui Dumnezeu?” Si El a zis către ei: „Voi ziceti că Eu sunt”. Si ei au zis: „Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi însine am auzit din gura Lui?” Si sculându-se toată multimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat. Si au început să-l pârască, zicând: „Pe acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru si împiedicând să dăm dajdie Cezarului si zicând că El este Hristos, rege”. Iar Pilat l-a întrebat, zicând: „Tu esti regele Iudeilor?” Iar El, răspunzând, a zis: „Tu zici”. Si Pilat a zis către arhierei că către multimi: „Nu găsesc nici o vină în Omul acesta”.
Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învătând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. Si Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galilean. Si aflând că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era si el în Ierusalim în acele zile. Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, si nădăjduia să vadă vreo minune săvârsită de El. Si L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic. Si arhiereii si cărturarii erau de fată, învinuindu-L foarte tare. Iar Irod, împreună cu ostasii săi, batjocorindu-L si luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare si L-a trimis iarăsi la Pilat. Si în ziua aceea, Irod si Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în dusmănie între ei. Iar Pilat, chemând arhiereii si căpeteniile si poporul, a zis către ei: „Ati adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în fata voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceti împotriva Lui. Si nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăsi la noi. Si iată, El n-a săvârsit nimic vrednic de moarte. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera”. (Luca 22, 39-71; 23, 1-16).
„Ei au răspuns si i-au zis: „Dacă Acesta n-ar fi răufăcător, nu ti l-am fi dat tie”. Deci le-a zis Pilat: „Luati-L voi si judecati-L după legea voastră”. Iudeii însă i-au răspuns: „Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimerni”; ca să se împlinească cuvântului lui Hristos, pe care îl spusese, însemnând cu ce moarte avea să moară. Deci Pilat a intrat iarăsi în pretoriu si a chemat pe Iisus si I-a zis: „Tu esti regele iudeilor?”Răspuns-a Iisus: „De la tine însuti zici aceasta, sau altii ti-au spus-o despre Mine?” Pilat a răspuns: „Nu cumva sunt iudeu eu? Poporul Tău si arhiereii Te-au predat mie. Ce ai făcut?” Iisus a răspuns: „Împărătia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărătia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărătia Mea nu este de aici”. Deci i-a zis Pilat: „Asadar esti Tu împărat?” Răspuns-a Iisus: „Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta m-am născut si pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu”. Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” Si zicând aceasta, a iesit la iudei si le-a zis: „Eu nu găsesc în El nicio vină; Dar este la voi obiceiul ca la Pasti să vă eliberez pe unul. Voiti deci să vă eliberez pe regele iudeilor?” Deci au strigat iarăsi, zicând: „Nu pe Acesta, ci pe Baraba”. Iar Baraba era tâlhar. Deci atunci Pilat a luat pe Iisus si L-a biciuit. Si ostasii, împletind cunună din spini, I-au pus-o pe cap si L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. Si veneau către El si ziceau: „Bucură-te, regele iudeilor!” Si-I dădeau palme. Si Pilat a iesit iarăsi afară si le-a zis: „Iată vi-L aduc pe El afară, ca să stiti că nu găsesc în El nicio vină”. Deci a iesit Iisus afară, purtând cununa de spini si mantia purpurie. Si le-a zis Pilat: „Iată Omul!” Când L-au văzut arhiereii si slujitorii au strigat, zicând: „Răstigneste-L! Răstigneste-L!” Zis-a lor Pilat: „Luati-L voi si răstigniti-L, căci eu nu-I găsesc nicio vină”. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem lege si după legea noastră El trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu”. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Si a intrat iarăsi în pretoriu si I-a zis lui Iisus: „De unde esti Tu?” Iar Iisus nu i-a dat niciun răspuns. Deci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbesti? Nu stii că am putere să Te eliberez si putere am să Te răstignesc?” Iisus a răspuns: „N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ti-ar fi fost dată tie de sus. De aceea cel ce M-a predat tie mai mare păcat are”. Pentru aceasta, Pilat căuta să-L elibereze; iar iudeii strigau zicând: „Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu esti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului”. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieste Gabbata. Si era Vinerea Pastilor, cam la al saselea ceas, si a zis Pilat iudeilor: „Iată Împăratul vostru”. Deci au strigat aceia: „Ia-L!” Ia-L! Răstigneste-L!” Pilat le-a zis: „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” Arhiereii au răspuns: „Nu avem împărat decât pe Cezarul”. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Si ei au luat pe Iisus si L-au dus ca să fie răstignit.” (Ioan 18, 30-40; 19, 1-16). „Si pe când îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din tarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus. Iar după El venea multime multă de popor si femei, care se băteau în piept si Îl plângeau. Si întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeti pe Mine, ci pe voi plângeti-vă si pe copiii vostri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe si pântecele care n-au născut si sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună muntilor: Cădeti peste noi; si dealurilor: Acoperiti-ne. Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat cum va fi?” Si erau dusi si altii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Si când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpătânii, L-au răstignit acolo pe El si pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta si altul de-a stânga. Iar Iisus zicea: „Părinte, iartă-le lor, că nu stiu ce fac” (Luca 23, 26-34).
„Iar Pilat a scris si titlu si l-a pus deasupra crucii. Si era scris: Isus Nazarineanul, Împăratul iudeilor! Deci multi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Si era scris: evreieste, latineste si greceste. Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: Împăratul iudeilor; ci că Acela a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor”. Pilat a zis: „Ce am scris, am scris”. După ce au răstignit pe Iisus, ostasii au luat hainele Lui si le-au făcut patru părti, fiecărui ostas câte o parte, si cămasa. Dar cămasa era fără cusătură, de sus tesută în întregime. Deci au zis unii către altii: Să n-o sfâsiem, ci să aruncăm sortii pentru ea, a cui să fie, ca să se împlinească Scriptura care zice: „Împărtit-au hainele Mele lorusi, si pentru cămasa Mea au aruncat sortii: „Asadar ostasii acestea au făcut”. (Ioan 19, 19-24).
„Si sta poporul privind, iar căpeteniile îsi băteau joc de El, zicând: „Pe altii i-a mîntuit; să Se mântuiască si pe Sine Însusi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu”. Si îL luau în râs si ostasii care se apropiau, aducându-I otet, si zicând: „Dacă Tu esti regele iudeilor, mântuieste-Te pe Tine Însuti!” (Luca 23, 35-37). „Iar unul dintre făcătorul de rele răstigniti, Îl hulea, zicând: „Nu esti Tu Hristosul? Mântuieste-Te pe Tine Însuti si pe noi”. Si celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: „Nu te temi tu de Dumnezeu, că esti în aceeasi osândă? Si noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău”. Si zicea lui Iisus: „Pomeneste-mă, Doamne, când vei veni în împărătia ta. Si Iisus i-a zis: „Adevărat grăiesc tie, astăzi vei fi cu Mine în rai”. (Luca 23, 39-43). „Si stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa si pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” Apoi a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine” (Ioan 19, 25-27).
„Si era acum ca la ceasul al saselea si întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea, când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâsiat pe mijloc. Si Iisus, strigând cu glas tare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale încredintez duhul Meu”. Si aceasta zicând, Si-a dat duhul. Iar sutasul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost”. Si toate multimile care veniseră la această priveliste, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-si pieptul”. (Luca 23, 44-48). „Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor si să-i ridice. Deci au venit ostasii si au zdrobit fluierele celui dintâi si ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul dintre ostasi cu sulita a împuns coasta Lui si îndată a iesit sânge si apă. Si cel ce a văzut a mărturisit si mărturia lui e adevărată; si acela stie că spune adevărul, ca si voi să credeti. (Ioan 19, 31-35).
„Si după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Si dis-de-dimineată, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Si ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la usa mormântului? Dar ridicându-si ochii au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Si intrând în mormânt, au văzut un tânăr sezând în partea dreaptă, îmbrăcat în vesmânt alb, si s-au înspăimântat. Iar el a zis: „Nu vă înspăimântati! Căutati pe Iisus Nazarineanul, Cel Răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 1-6).
|
Constantin Pădureanu 8/9/2010 |
Contact: |
|
|
