Ion Segărceanu: “Poezii pe frunze de artar - Jurnal liric canadian "
Jurnal de poet*
Cititorul de poezie românească din zilele noastre găseste pe site-urile literare electronice, la sectiile dedicate poeziei, o bogată productie de postări de toate formele. Există în poezia de astăzi (si nu numai) o căutare a unor noi forme de exprimare si, de la versuri albe până la adevărate fragmente de proză, totul se poate numi astăzi “poezie”, dacă asa crede autorul.
Si totusi, pentru iubitorul poeziei clasice, acea combinatie de cuvinte – muzică - imagine, câtă liniste poate aduce lectura unui volum de versuri clasice! Acesta este cazul volumului recent apărut al poetului Ion Segărceanu, intitulat “Poezii pe frunze de artar - Jurnal liric canadian”, o culegere de poezii scrise de când poetul a venit în Canada si consemnate, cu datele respective, ca într-un jurnal.
Cine citeste primele poezii nu va mai lăsa cartea din mână. Pentru că, în cuvinte simple, dar sensibile si tandre, autorul dezvăluie toate tulburările, mirările, bucuriile, dorurile, într-un cuvânt toate trăirile lui pe pământ canadian. Iar cititorul, venit si el pe acest pământ de foarte de departe, se va regăsi pe el însusi, cu propriile lui vise si doruri, tristeti si asteptări, nostalgii si idealuri: “Stau la intersectii – semn de întrebare: / Încotro anume as putea s-apuc? / Care este calea spre lumină oare? / Mohorât sunt, Doamne, singur si năuc!..” (“Anotimp închis”, septembrie 2007, Toronto)
Cel mai des apare, cum este si firesc, tema iernii prea lungi si a verii prea scurte. Dar, în orice anotimp s-ar afla, gândul poetului se întoarce la tara natală, căutând parcă să se încălzească cu imagini si aminitiri: “Iarna, iată, e în toi:/ Un decor de alb si gri-/ Ninge ca în munti la noi/, Ninge ca-n Alecsandri”. Si, mai departe, în aceeasi poezie: “Stau la masa-mi prizonier / Reveriei de boem / Cizelând un vers stingher / Pentru nu stiu ce poem…” (“Evadare I, februarie 2008, Toronto).
Obisnuit cu primăvara care apare la Bucuresti cu ghiocei si mărtisoare încă de la sfârsitul lui februarie, poetul suferă asteptând cu ardoare primăvara, care vine în Canada târziu, în luna mai: “Te-asteptam… dar ce păcat! / Căci în miez târziu de mai / Încă nu ti-ai arătat / Chipul tânăr si bălai. // Oh, ce ti-am gresit noi, oare, / De te porti ca o străină / Si ne-ncerci cu ce ne doare: / Cu absenta ta deplină?” (“Eclipsă de …primăvară”, 27 mai 2008, Toronto).
Cartea mai cuprinde, pe lângă poeziile dedicate anotimpurilor, o întreagă gamă de trăiri ale poetului consemnate în versuri: impresii turistice, mărturii de la evenimente culturale românesti, evenimente familiare (cu versuri în limba engleză). Tot acest mănunchi de mărturisiri în versuri dau cititorului ocazia lecturii unui jurnal scris cu sinceritate de un om visător, sensibil si talentat, un jurnalul de poet.
N.O.
Cartea a fost lansată la intalnirea grupului de la Observatorul din luna Iulie a.c.
|
Cronicar 7/20/2010 |
Contact: |
|
|
