Buchet de Flori
Din ierbi sălbăticite si culori,
Am împletit cununi de apă vie,
Punând pe frunte si la cingători
Cuvintelor parfum de iasomie.
Bolovănisul l-am greblat în gând,
C-o mângâiere dusă la ispită,
Am pregătit ogorul cultivând
Frânturi de dor din viata netrăită.
Pe secetă, cu lacrimi le-am sădit,
Sudoarea fruntii le-a udat pe toate,
Suav buchet de flori mereu călit,
Să-nfrunte vremurile, de se poate…
NOAPTEA DIN NOI
Haite de lupi asupra-mi dau năvală,
Pătrund în trup, să-l mistuie de viu,
Îi văd cum le sclipesc ochii de smoală
Si le aud siesta, mai târziu.
Cu vestă antiglont si cu răbdare
Mă înarmez. Nu pot să îi opresc !
Ei sunt multi, Doamne, multi si răi, se pare,
Eu, unul singur, cum să-i biruiesc ?
Mă lupt din răsputeri, cu mâna goală,
Înversunati, atacă pe ascuns,
Dar, Doamne, lupta asta nu-i egală,
Si trupul meu nu le e de ajuns !
Vor sufletul din mine să mi-l ardă
Pe rugul ce cuvine-se doar lor.
Nu jertfa mea vor ei acum să vadă,
Cât umilinta ultimului zbor.
Dă-mi, Doamne, din puterea Ta divină,
Fărâmitura ce mă va salva
De foamea haitei ! Nu sunt eu de vină
Că ei sunt lupi, iar eu sunt altceva…
|
