Canada pamant romanesc - Periplul unui ardelean (sau «Ardelean»?) intre Cluj Napoca si Montreal
Motto :
I like Canada, but I love Romania
CASETA 1
Cine spune ca e usor sa-ti parasesti locurile natale si iubite, nu a trait in Ardeal. Sau, daca a trait acolo, a trait degeaba… Cel care va scrie randurile de fata este inca «anesteziat» sufleteste, dupa ce a ajuns cu bine in Canada, «taram al fagaduintei» pentru multi romani. «Anestezia» de care vorbeam este una care pe mine, personal, ma face sa nu stiu inca daca-mi pare bine sau rau ca am ajuns aici… Sa ma ierte Canada, dar motto-ul de la inceputul acestui material este mai mult decat adevarat!
Cu «ocazia» pe rute aeriene
Prima parte a drumului Cluj-Napoca – Montreal a fost una auto, intre Cluj-Napoca si Budapesta. Marcata de momente cum ar fi «ultima bere bauta pe teritoriul Romaniei», sau, la granita romano-ungara, de priviri inlacrimate aruncate spre ceea ce ramane in urma (pe furis, pentru ca ceilalti calatori ai microbuzului, plecati cu treburi spre Ungaria, ar fi crezut ca sunt mai mult «dus» decat «plecat»)… Nu este de lepadat aici faptul ca in bagajul subsemnatului se aflau, bine ascunse, doua sticlute cu pamant si apa din Romania, care, alaturi de drapelele tricolore si de alte dovezi ale atasamentului romanesc, pot sta marturie a sentimentalismului celui ce semneaza aceste randuri…
Ajuns in aeroportul din Budapesta, am avut ocazia de a lua ultima (pentru o vreme, nu definitiv) masa din bucate romanesti, respective din mancarea de acasa (chiftele si sandviciuri, pentru care multumesc gospodinei care le-a preparat, fara a o nominaliza, ca sa nu fiu acuzat de «reclama mascata»…). Pentru a nu intra in conflict cu regulile practicate pe toate aeroporturile din lume, odata satul, am aruncat, nu fara strangere de inima, bucatele care altfel m-ar fi putut costa amenzi serioase la urcarea in avion. Si, ca sa nu uit ca inca nu sunt departe de Romania, am avut ocazia de a parcurge prima etapa a zborului cu o «ocazie»… Ma refer la faptul ca in loc sa urc pe avionul Budapesta – Amsterdam la ora (Ungariei) 12.50, mi s-a propus (si am acceptat) sa iau un alt avion pe aceeasi ruta cu doua ore mai devreme, la care mai erau locuri libere… Avantajul, pe langa economia de timp care elimina riscul pierderii legaturii Amsterdam – Montreal, a fost acela ca in aeroportul olandez am avut ocazia de a face si un … dus ! Asta spre surpriza mea, care in bagajele de mana nu aveam prosop si lenjerie de schimb, astfel incat a trebuit, imediat dupa dus, sa raman in cabina, timp de 15 minute, pentru a ma usca cat de cat, inainte de a ma reimbraca. Roman, deh…
Alte impresii din Amsterdam? Imensitatea unui aeroport prin care te poti plimba cu masinute electrice timp da cateva ore bune fara sa iti repeti traseurile, sau amabilitatea functionarilor si a personalului angajat al aerogarii olandeze. Ca sa nu mai spun de imaginile vazute de sus, inainte de aterizare si imediat dupa decolare, care aratau o Olanda atat de riguros geometrizata inca iti venea sa crezi ca Dumnezeu a avut la dispozitia un set de rigle si compasuri atunci cand a lucrat la aceasta parte a lumii…
Sase ore si jumatate intre cer si apa
Etapa de zbor Amsterdam - Montreal, care dureaza sase ore si jumatate, ofera celui care se afla pentru prima oara intr-un avion (cazul meu), senzatii de neuitat. Imagini in care avionul se afla izolat intre cerul tot mai apropiat si oceanul pe care nu se vedea decat uneori cate o nava minuscula, sau chiar avionul aflat deasupra unei paturi imaculate de nori asemanatoare unei campii siberiene troienite, au sansa de a ramane pe retina amintirii pana la sfarsitul vietii. Sansa subsemnatului a fost aceea de a nu fi incercat de raul de inaltime, astfel incat am putut admira in voie imaginile de neuitat de pe fereastra avionului. Inca un «noroc» a contribuit de altfel la aceasta, si anume amabilitatea unei functionare de la aeroportul din Budapesta (daca e reclama, scuze, dar merita), care mi-a oferit, la solicitarea mea, locuri la geam pentru ambele etape ale calatoriei. Koszonom!!!
Revenind (e un fel de a spune) pe ruta aeriana Amsterdam – Montreal, voi mai spune ca am avut ocazia sa vad, de la mare inaltime, una din tarile mele preferate (Anglia), deasupra careia norii au avut bunul simt de a lasa o portita de vizibilitate pentru ochii mei, insetati de imagini… Acestea au fost, de altfel, ultimele imagini ale Europei, vazute inainte de survolarea Atlanticului, care mi-a ramas intiparita pe retina si prin ice-berg-urile plutitoare, vazute, de la peste 10 km inaltime, la dimensiunea unor boabe de orez. Nu uit insa ca un asemena «bob de orez» a produs, la inceputul secolului, cea mai mare tragedie navala, respectiv scufundarea Titanicului (chiar daca peste ani ea s-a soldat cu cele nu mai putin de 11 Oscar-uri cinematografice !)…
«Vorbeste, domnule, in romaneste »
Replica de mai sus a fost, poate, cea mai mare surpriza pe care am avut-o imediat dupa sosirea in Montreal. Ea a apatinut unui functionar de la serviciul imigrari al aeroportului Dorval din Montreal, care, la vederea numelui din pasaport si auzindu-ma cum ma chinui sa ma exprim in franceza, mi-a cerut, intr-o romaneasca perfecta, sa vorbesc in limba mea materna… Ceea ce am si facut, explicandu-i situatia mea, nu mult deosebita de a altor zeci de romani care se aflau in acelasi avion cu mine, cautandu-si, pe malul Atlanticului, o soarta mai buna decat cea de pe malul Dambovitei…
Si, sa nu uit, trebuie sa remarc marele ajutor primit din partea unei romance pe cre am cunoscut-o doar prin Internet (apropo, merci mister Bill Gates pentru inventia dumneavoastra!). Aceasta romanca, demna de toata stima si consideratia, m-a ajutat atat la obtinerea unei locuinte (cu chirie), dar, mai mult, m-a gazduit pentru patru zile, pana la eliberarea apartamentului de care vorbeam mai sus. Daca va puteti inchipuii, ea m-a lasat sa stau chiar in apartamentul ei pe perioada in care se afla la seviciu, fara a se teme ca voi pleca cu bunurile din locuinta. Si asta, poate ma repet, in conditiile in care ne cunoscusem intamplator, prin intermediul Internet-ului, cu doar doua luni inainte de venirea mea in Canada. Daca nu-i voi da numele aici, o fac pentru a o apara de eventualele solicitari ulterioare din partea compatriotilor nostri dornici de a incepe o noua viata in nordul continentului american…
CASETA
Din presa canadiana: « Surse care doresc sa-si pastreze anonimatul afirma ca zilele trecute a fost vazuta pe strazile Montrealului o persoana neidentificata care aduce foarte mult cu Adrian Ardelean. Presa canadiana mai precizeaza ca suspectul purta un tricou pe care scria «Sunt mandru ca sunt ARDELEAN» (pe fata), si respectiv «I love Romania» pe fondul culorilor nationale ale Romaniei (pe spate). El fredona chiar o melodie cu inflexiuni de folclor arhaic (probabil romanesc) in care se distingeau cuvinte ca «Ardeal» «Romania», si a fost auzit chiar repetand doua fraze fara nici un inteles pentru canadienii care le-au transcris «mot a mot». Acestea suna aproximativ astfel: «Sunt IN Canada, dar nu voi fi niciodata DIN Canada», si respectiv «I like Canada, but I LOVE Romania»… Autoritatile canadiene cer chiar sprijinul lingvistilor romani si englezi in vederea traducerii si explicitarii celor doua expresii, pentru a putea intelege ce se intampla cu Adrian Ardelean (daca este intr-adevar vorba despre aceasta persoana), si pentru a-i putea acorda ajutorul de care el are eventual nevoie.
Episoadele urmatoare ale unui serial (sper) de succes vor prezenta modul in care (si daca) se vor concretiza promisiunile referitoare la «job»-uri pe care le-am primit inca inainte de plecarea din tara, tot prin intermediul Internet-ului (inca o data, thank you, mister Gates !), de la o serie de romani ajunsi (si la propriu si la figurat) in Canada cu mult inaintea mea… Pana atunci, va saluta cu drag si dor (PE BUNE)
Adrian canadian
(pentru conformitate Adrian Ardelean)
|
Adrian Ardelean 12/12/2003 |
Contact: |
|
|
