Mortua Est ...
an de an, în fiecare vară, printre flori albastre si fiori, iar vine MIHAI la noi să moară, că si sfintii se mor - uneori. nici doi poli de ani n-a strâns în tească. doar niste pruncie - prin zăvoi, nici-o nuntă mare - românească, n-a tocmit poetul pe la noi. anii lui cu iz de menestrele au trecut...cum stelele se sting; candela si visele rebele i-au visat nesomnul - de paing. s-a făcut Luceafăr, să ne spună taina fericirii de-a iubi. versul lui hamletian răsună pest timp: to by or not to by... nu i-au dat odihnmă vârcolacii. epoca nătângă nu l-a vrut. El a tras în plug cu toti săracii si acele cnuturi l-au durut. dar visa istoria...istorii pe papirus măiestrit a scris, Doina lui - si Tara lui de glorii au dumnezeiri de paraclis. a murit acasă - sau oriunde. prin pădurea vietii poate-i viu. taina lui prin taine si-o ascunde, totusi: a plecat prea timpuriu. nouă ne-au rămas o frunte lată, umerii si ochii lui adânci si întelepciunea lui sculptată pe-ale nemuriiri dure stânci. la mormânt îi ducem pâine caldă si-un ulcior, cu vin de Botosani. muzele în Lacul lui se scaldă când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit poetul o silabă despre o legendă dintr-o stea, apoi gândul si l-a sters în grabă: - ce vă pasă, oameni buni, de ea ?
nu se cade să-l trezim din vise. azi, MIHAI, este un print celest. mai grăieste doar prin manuscrise că aevea-i dus...mortua est...
|
George Filip 6/14/2010 |
Contact: |
|
|