SI CUVANTUL TRUP S-A FACUT(Ioan I,14)
Nu peste multa vreme, vom sarbatori cel mai mare eveniment care s-a putut intampla vreodata pe pamant: intruparea lui Dumnezeu. De aceeea s-a si inceput prin acest eveniment o era noua in istoria omenirii, ERA CRESTINA. Noi suntem dintre cei care il primim pe Dumnezeu. Ne inchinam Lui ca Dumnezeu. Ii ridicam biserici, Ii urmam invatatura si credem ca prin El putem trai pe pamant pe baza unor principii sanatoase si sigure. Credem ca vom putea dobandi prin El, prin Harul si invatatura Lui o viata fericita si dincolo, dupa moarte.
Aceasta viata va urma judecatii Lui, la care intelegem ca vom fi supusi dupa criteriile pe care El ni le-a descoperit inainte. Credem, asa cum marturisim in Crez, ca ¡§El pentru noi si a noastra mantuire s-a pogorat din ceruri¡¨, deci ca a venit nu sa ne judece aici si sa ne pedepseasca, ci sa ne ajute, sa ne indrumeze, sa ne lumineze, sa ne dezlege tainele care fara El ne-ar ramane in veci nedezlegate, tainele despre Dumnezeu, despre Univers, si despre noi insine.
Credem ca a venit sa ne descopere cum gandeste Dumnezeu si ce asteapta de la noi, lucruri pe care fara El cel venit de Sus, deci avand cea mai inalta calificare in a ne da raspunsuri sigure, nu le-am fi stiut niciodata. De aceea Il numim IZBAVITORUL, MANTUITORUL, LUMINA CUNOSTINTEI.
El Insusi s-a numit pe Sine pentru noi: ¡§Calea, Adevarul si Viata¡¨ si ¡§Omul care v-a spus adevarul¡¨, si Dumnezeu, atunci cand a zis: ¡§Eu cu Tatal una suntem¡¨. Acestea sunt adevaruri fundamentale ale crdintei noastre si astfel ne intarim unii pe altii prin aducerea lor aminte.
Le vom insira pe scurt, dar prin putin veti intelege multe, pentru ca faptele se impun prin ele insele, prin puterea gandirii corecte, logice care impune concluziile de la sine si cu usurinta.
N-a invatat nicaieri si a stiut totul. Gandirea Lui a fost un permanent apel la logica si la bun simt. Nici un invatat nu si l-a revendicat ca ucenic;
N-a scris nimic, n-a citat filosofi, n-a intrat in controverse decat in cercul Sau restrans, pe teme de credinta sau viata religioasa, dar despre El s-a scris cat despre nimeni altul;
N-a avut bani, nici armate, iar drept ucenici niste sarmani pescari, si a cucerit lumea, inlocuind religii, filosofii, imperii. Sfantul Pavel care era invatat, n-a fost ucenic (direct al) Domnului, ci a fost cucerit (convertit) de El pe drumul Damascului;
N-a oferit nimic in afara de invatatura Sa si pe Sine ca jertfa pentru multimea anonimilor lumii si totusi pentru nimeni nu au murit atatia cat au murit pentru credinta in El (martirii, sfintii ¡K);
Invatatura Sa ramane omeneste incomparabila, neverosimila din partea unui autodidact la vremea aceea;
Nimeni, in afara de El, n-a spus in mod responsabil despre sine ca ar fi Dumnezeu. El a spus si invatatura Sa probeaza ca era responsabil;
A facut minuni pe care nu le-a facut nimeni, niciodata, vindecand orbi din nastere, ologi, leprosi, paralitici si a inviat pe multi din morti, fapte inscrise in carti si propoveduite de catre contemporani, vrednici de crezare, cei mai multi murind pentru marturiile lor, fara sa le infirme;
A fost condamnat la rastignire si a murit dispretuit de contemporanii care aveau in mana puterea, parasit de prieteni si ucenici, ceea ce ar fi trebuit sa reduca miscarea Sa la dimensiunea unui fenomen trecator, local, sectar si indata sa fie aruncat in uitare. In loc sa fie asa, prin aceasta moarte isi consolideaza rostul in lume si invatatura pentru ca invie din morti. Se arata la sute de persoane;
Probeaza insusiri supraomenesti, precum transfigurarea trupului, intra prin usile incuiate, e prezent dintr-un moment intr-altul la distante foarte mari unele de altele si in sfarsit se Inalta la Cer, in fata multor martori. Deci nu mai moare. Se intoarce la Tatal.
Dincolo de toate acestea, noua ni L-a descoperit si ni-L descopera prin credinta , permanent Biserica, de 2000 de ani, si simtim prezenta Lui in inimile noastre.
Credinta noastra in El, vede cheia destinului nostru pe pamant si in ceruri, caci El, prin invierea Lui, ne-a dat garantia ca si noi vom invia si ca nu exista moarte, ci doar trecere la o alta viata.
Credinta aceasta ne mangaie, ne linisteste, ne face sa ne simtim responsabili fata de tot ceea ce facem in viata, unii fata de altii si in fata lui Dumnezeu.
Iata de ce sarbatorim Nasterea Domnului cu bucurie, si ne reinnoim credinta in dumnezeirea Sa si in dumnezeirea invataturilor Sale si, o data cu Nasterea Sa, se renaste in noi, alaturi de credinta, speranta si dragostea, hotarandu-ne sa fim mai buni, mai drepti, mai iertatori, ma iubitori, ca frati ce suntem intre noi si fii ai aceluiasi Parinte ceresc.
SARBATORI FERICITE TUTUROR !
|
Pr. Ioan Pop - Parohia Ortodoxa Romana "TOTI SFINTII¨ Toronto 12/9/2003 |
Contact: |
|
|
