Zilele si noptile pământului
Cibernetica a atins culmile cele mai înalte.
Viitorul a început să fie imaginat, frecvent, ca o lume a clonelor, a oamenilor cu implanturi sau jumătate masini, de cele mai multe ori ca fiinte negative. În acelasi timp trecutul "scoate" la iveală tot felul de obiecte, constructii si relatări care aparent nu pot fi usor explicate. Pământul are trei sau patru miliarde de ani; omul ar putea avea o vechime mai mare decât cea acceptată în general. Biblia a împărtit timpul creatiei în sapte perioade egale de timp sau "zile ale lui Dumnezeu".
Dacă împărtim vârsta Pământului la sapte... am putea "sti" că am apărut, ca specie, cu sute de milioane de ani în urmă.
În ultimul timp au apărut informatii, aparent de senzatie: "omul contemporan cu dinozaurii, acum 250 de milioane de ani" (pentru că s-au descoperit urme umane alături de cele de dinozauri), în America de Sud s-au descoperit desene care reprezentau oameni aflati pe un fel de schele, vânând dinozauri. Poate că nu am fost lipsiti de inteligentă în acesti ultimi cinci milioane de ani pe care "ni-i pot oferi" antropologii. Dacă i-am crede pe istorici si am accepta ideea omului primitiv, care de abia acum câteva zeci de mii de ani a început să manifeste calităti precum creativitatea atunci versetul "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră" devine fals - căci milioane de ani am fi fost fără discernământ.
Apar însă informatii de genul "o zi de al lui Brahma are patru miliarde de ani", iar unii astronomi au ajuns la concluzia că sistemul nostru solar are cinsprezece miliarde sau mai mult. Avem si informatiile lui Raymond Drake (despre dinastiile egiptene de acum 30.000 ani, relatate de un preot al lui On, pe nume Manethon), Simplicius (care a scris de observatiile astronomice ale egiptenilor de acum 630.000 de ani), Berossos (care credea că Dinastiile divine au domnit în Babilon cu 430. 000 de ani înaintea potopului), sau lista regilor sumerieni care au trăit înainte de potop într-un interval de 241.000 de ani. Sumerienii stiau si credeau în existenta unor perioade de timp de la facerea până la disparitia lumii de peste cinci sute de mii de ani.
Despre ele pomenesc si Constantin Daniel care-l citează pe Berossos, pe Cicero (el crede că sunt 470.000 de ani de la primele monumente babiloniene), pe Diodor din Sicilia (Chaldeenii au făcut observatii astronomice cu 473.000 de ani înaintea lui Alexandru cel Mare); după Berossos mai sunt 43.200 de ani până la sfârsitul lumii.
Si Lucian Blaga aminteste de aceste calcule atunci când pomeneste de sumerieni. Toate aceste date aparent incredibile au însă ceva comun; "amintesc" de perioade mai mari de timp decât cei mai multi istorici. Iar dacă limba este o arhivă vie, atunci Bărăgan (balta care merge) si Vadul Budurului "ne amintesc" despre vremuri imemorabile. De curând am făcut legătura între Budur si monumentul Borobudur sau Barabudur, construit în secolul VIII în Java. Budur conform DAR înseamnă stâncă mare, adăpost pentru capra neagră. Pare ciudat ca Vadul Budurului să fie la Brăila, pe malul stâng al Dunării, si astfel vizavi de muntii Măcinului. Nu însă dacă ne gândim că acesti munti vechi fac parte din lantul muntilor Hercinici, alături de muntii Scandinaviei si Apalasi din America de Nord, si au o vechime de două până la cinci sute de milioane de ani. Odată, demult, erau la fel de falnici ca si muntii în care azi trăiesc caprele negre.
Paradoxul nu se opreste aici. Vadul Budurului este locul unde în albia fluviului se mai găseau urme de stâlpi care împiedicau circulatia navelor, după afirmatia unor navigatori străini din secolul al XIX-lea. Dunărea are un kilometru si jumătate lătime; pare incredibil să se fi construit un pod aici, într-o vreme când lumea ni se pare că era foarte "mică".
Poate că este urma unei constructii din vremea când Dunărea nu avea această albie. Se presupune că în trecut Dunărea "curgea" prin culoarul Cerna-Timis, spre câmpia Tisei; asta ar explica necesitate creerii "sistemului de irigatii" numit Brazda lui Novac, care ar fi legat primele ape ce reusiseră să treacă în viitoarea Câmpie Română. Novac este omul nou, puternic si urias (nu neapărat fizic, ci spiritual).
O brazdă, asemănătoarte acesteia, se pare că există si în Franta (unde a dat toponimul Brest din Bretagne), si ar avea legătură cu verbul francez blesser= a(se) răni si blessé= rănit, căci a trage o brazdă înseamnă a face o "rană" pe pământ.
Autorii Dictionarului Explicativ consideră din nefericire că termenul brazdă provine din slavă si prin aceasta anulează sute, sau mii de ani de civilizatie.
În schimb, dacă ar fi adevărate celelalte informatii prezentate mai sus, spatiul Carpato-Dunărean ar fi locuit de către oameni inteligenti de foarte, foarte mult timp.
Si daca ar fi fost adevărat ?!
|
Camelia Tripon 6/4/2010 |
Contact: |
|
|
