Odată
Trecerile pe stradă sunt impozitate,
vacarmul este abandonat de liniste,
se cred fiinte doar cei care au palate
si zile de întunecată priveliste.
Minciunile folosesc catalizatoare,
desi numai lumina naste adevărul,
însă astăzi doar stelele mai luminează
si ignorăm tristetea lângă artificii.
Sub stoluri de păsări zac frunzele flămânde
căzute din ramuri care mai visează flori,
lângă ignorantii adevărului mortii
cu nume scrijelite pe pietre de mormânt.
Pun un ecou pe lacrima mamei din scrisori,
nu stiu să tac tăcerile si vreau un răspuns
la asteptare linistii universale.
Si-un zâmbet lătrat îmi dă un termen: odată.
CUVINTELE STÂNCILOR
Cele mai flămânde gânduri de iubire
ne învată azi cuvintele stâncilor
pentru o păsire în eternitate
prin ecoul blând al privighetorilor.
Storc din agonie setea pentru zile,
uit plete albite în fluviul de lacrimi,
dar nici memoria nu mă recunoaste,
iar minciuna se irigă pentru patimi.
Când lumina apare în întuneric
sub blânda licărire de lumânare,
se nasc convingerile cu dor feeric
că nimic nu omoră raza de soare.
Cărările timpului nu au drum invers,
iar noi întelegem pasii împreună
printre florile din brazdele gândului.
Adevărul este pur nu e minciuna.
|
Constantin Rusu 6/2/2010 |
Contact: |
|
|
