Eseu : Despre biserică
Într-un recent text semnat de către un preot al "Vetrei" relativ nou venit si care îsi face singur rău considerându-se teoretician, publicat si într-un ziar din Detroit, am întâlnit o formulare incredibilă si citez,"Biserica este o institutie divino-umană, TEOCRATICĂ"(folosirea capitalelor apartine acelui preot).
O afirmatie gresită si care, în formă si spirit, după părerea mea, apartine analfabetismului cultural si teologic. Dar, exprimată de un preot, devine poticneală duhovnicească. Nu mă voi referi în continuare la stilul stahanovist în haine nouă folosit de către acel preot, care nu se complică în respectarea regulilor gramaticale si ortografice. Nici la împrejurarea că temperamentul este confundat cu competenta si nici la propensiunea pentru 'radicale", proprie celor de extractie socială suburbană. Mă voi referi strict la împrejurarea că acest text vădeste profunda, elementara, necunoastere a întelesului dat de învătătura ortodoxă termenului de "Biserică". (În acest context folosirea, fără rost, a cuvântului 'teocratie" devine detaliu secundar. Conform "Dictionarului Explicativ al Limbii Române,"teocratic" înseamnă: "formă de guvernământ în care autoritatea este exercitată prin preoti". Asemenea "teocratii" sunt Iran-ul si Statul Vatican si în trecut, Tibet-ul. Biserica lui Hristos, Biserica Ortodoxă, Biserica Drept Măritoare, Biserica Pravoslavnică, este orice, dar nu o 'formă de guvernământ" si în ea, niciodată, autoritatea nu s-a exercitat prin preoti. Dar, repet, folosirea anapoda a cuvintelor si a 'radicalelor" este aproape benignă în contextul afirmatiilor făcute de către acel preot).
În învătătura ortodoxă Biserica este, 'viata de comuniune a persoanelor Sfintei Treimi extinsă în umanitate si comuniunea de viată si iubire a oamenilor cu Dumnezeu prin Hristos în Duhul Sfânt. Ca o comuniune a oamenilor cu Dumnezeu, Biserica începe de la Întrupare fiind deci o prelungire a Întrupării. În comuniune concretă, văzută, a oamenilor cu Dumnezeu, Biserica intră în istorie la Cincizecime". Biserica este deci "Trupul mistic al lui Hristos" si ea cuprinde, în dragoste egală, pe toti cei botezati, căci, în Hristos nu mai există deosebire. Toti cei botezati în Hristos, "sunteti semintie aleasă, preotie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiti în lume bunătătile Celui ce v-a chemat din întunerec, la lumina Sa cea minunată"(I Petru 2,9). Asadar Biserica nu este o "institutie divino-umană", cum rău crede A.B, ci este, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, însusi Trupul lui Hristos (I Efes 23,V,23). Un trup care are multe mădulare: "Căci precum trupul unul este si are multe mădulare, iar toate mădularele trupului multe fiind, sunt un trup, asa si Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toti, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, si toti la un Duh ne-am adăpat. Căci si trupul nu este un mădular, ci multe."(I Cor.XII,12-14). Mai departe, în aceeasi Epistolă, Apostolul Neamurilor arată cum fiecare mădular îsi are identitatea si rostul său si cum ele nu au precedentă unul asupra altuia ci, împreună, alcătuiesc "întregul', adică "Trupul lui Hristos". Biserica este un trup, un tot, care nu anulează mădularele, părtile componente, ci dimpotrivă le afirma si ele se afirmă reciproc, "Iar voi sunteti trupul lui Hristos si mădulare fiecare în parte" (I Cor. XII, 27).
În această întelegere, care a fost întotdeauna a Bisericii Ortodoxe, fiecare membru individual are rostul său ca parte integrantă si unică. În "Trupul" lui Hristos nu există 'clasamente" si nu există membri de mâna a doua!
Iar cu asta ajungem la rostul membrilor Bisericii.
Cu singurantă că, fără să îsi fi dat seama si cu toată siguranta fără să fi stiut, A.B, când vorbeste de "teocratie" (cum spuneam, conform cu DER, "guvernarea prin preoti") cade în cel mai grosolan 'papism". În mod limpede arată teologul ortodox Alexei Khomiakov: "Papa se înseală amarnic când crede noi considerăm ierarhia eclesiatica a fi păzitoarea religiei; credinta este păzită de o entitate completă, de întregul popor al Bisercii, care este Trupul lui Hristos". De altfel si aici trebuie să revenim la adevărurile fundamentale ale Ortodoxiei, asa de sfruntat ignorate de către A.B.
În mod limpede arată Episcopul Kallistos ((Timothy) Ware (preluând, de altfel, după Sfântul Ioan Gură de Aur): "Duhul Sfânt pogoară asupra tuturor oamenilor lui Dumnezeu. Există o categorie de preoti slujitori, formată din episcopi, preoti si diaconi, dar în acelasi timp, tot poporul lui Dumnezeu este preot si profet."
În 1848 în răspunsul dat papei Pius al IX-lea, ierarhii ortodocsi spuneau: "printre noi, nici patriarhii, nici sinoadele, nu vor putea introduce noi învătături, pentru că păzitorul religiei este chiar trupul Bisericii, adică laicii însisi".
Nici nu mai ar avea rost să reamintim că între marii teologi ortodocsi au fost numerosi laici cum au fost tatăl Sfântului Vasile cel Mare, sora sa, Macrina, Nicolae Cabasila, Khomiakov, si atâtia altii. Atunci când sinoade, considerate la vremea lor "ecumenice", asa cum au fost cele de la Efes în 449, sau Florenta 1438-39, au adoptat "învătături" heterodoxe, ele au căzut în anulare prin faptul că laicii le-au ignorat. Credinta la ortodocsi era si este păzită de întregul Popor, adică de si în Trupul lui Hristos.
Autoritarismul ierarhic, specific Romei, este străin Dreptei Credinte. Ca singur exemplu, privind rolul dat laicilor, as aminti pe Mitropolitul Andrei, Baron de Saguna, întemeietorul Orotoxiei ardelene moderne, cel care a stabilit principiul că în luarea hotărârilor, privind administrarea în dioceză, la un reprezentant al clerului să fie doi reprezentanti laici. Pentru a rezuma.
Biserica este Trupul Mistic al lui Hristos. În Ea toti sunt egali si fiecare are propria lui identitate unică si rostul sau unic, cler sau mireni.
Episcopiile sunt egale între ele si ele trebuiesc să fie locale, ale Poporului din loc. Cei care caută avantaje administrative au fost si sunt suspecti din punctul de vedere al Ortodoxiei.
Credinta ortodoxă a fost si este apărată de întregul "Popor" al lui Dumnezeu si, în cazul "nostru", acestia sunt "apărătorii Vetrei", oameni atasati unui loc, unui ideal si însăsi ideii de jertfă (lucru pe care, aparent, prea multi dintre preotii "Vetrei" mai nou veniti nu îl pot pricepe).
Iar cu aceasta ajungem la 'oile noastre".
Subordonarea către Patriarhia Ortodoxă Română (o entitate azi cleptocrată) a trupurilor ortodoxe romano-americane ar însemna ignorarea Poporului lui Dumnezeu. În întreaga ortodoxie în chip statornic autoritatea eclesiastică administrativă a tinut de "loc", de tară si de poporul ei, de Episcopii locului, iar credinta unitară s-a tinut prin comuniunea în Taine.
America, "Lumea nouă", nu poate si nu va face exceptie.
Atunci când promovează ideea subordonarii, folosind cel mai grosolan sovinism tribal, "etnolatria" si 'statolatria", trupurile eclesiastice din "lumea veche" urmăresc scopuri politice si economice care nu au nimic de a face cu Biserica Ortodoxă si cu învătătura ei.
Să luam aminte!
|
Alexandru Nemoianu 5/16/2010 |
Contact: |
|
|
