Dileme ; Generatia Express
Nu cu totul întâmplător purtăm acest nume, pentru că suntem contemporanii vietii în “the fast line” si cărăm cu noi anatema unei repeziciuni nejustificate în toate actiunile noastre zilnice.
Ni se pretinde să executăm totul repede, uneori în detrimentul calitătii si nu stim de ce.
Si peste tot, la toate locurile de muncă, în ateliere, birouri, pe câmp, se inoculeaza în noi că doar repeziciunea hotărăste totul. E un obicei “stahanovist”, desi patronii dezmint că ar încuraja sistemul. Dar ochii lor sunt peste tot. Supraveghetori, “formeni”, sefi de echipă, au ochii pe tine în orice minut, îti măsoara timpul de “break”, timpul toaletei.
Ia aminte! Pontezi fisa dar nu la ora 8 când ai păsit pe usă, nu, la ora 8 tu ai datoria să te găsesti în salopetă si cu surubelnita în mână. Mai cu seamă acum, când numărul angajărilor noilor salariati e un big zero, ei ne împing să lucrăm mai mult, mai repede.
-E tarziu honey, trebuie să fug. Am să mănânc pe drum…
Si sărim în masină, scârtâim cauciucurile din pozitia “park”, apăsăm pe accelerator cu ochii pe ceas, ignorăm viteza permisă, în graba de a face totul repede. Si doar am crescut cu constiinta că graba… strică treaba. Dar cui îi pasă?
Alergăm ca nebunii pe sosele, uităm că asigurarea s-a scumpit din pricina amenzilor.
Si un calambur: Sotia:” Erai sa mă omori de 3 ori. Încetineste !”
“Mai dă-mi o sansă”, răspunde sotul.
Hai să luăm o pauză si să ne întrebăm pe noi insine: Ce e cu graba asta?
Nu cumva este plantată în noi, si nu numai în noi, dar în toată lumea, ideea că nu poti lăsa pe mâine ce poti face azi? Nu poti sau nu trebuie?
Vezi, dând o raită prin ziare si auzi în reclamele de la radio si la televiziune leit-motivul cunoscut: “Buy today !” “Phone now !” “What are you waiting for?”
Filmele? Doar un pretext de a viziona sutele de reclame.“Don’t wait!”
Si dacă ne întoarcem la zecile de kilometri peste viteza permisă pe sosele, îmi amintesc că ani si ani în urmă, fostul boxeur, ajuns Presedinte al Ugandei, zănatecul Idi Amin, a coborât din palatal lui si s-a postat pe soseaua principală în Kampala, capitala Republicii si cel mai dens oras, oprind masinile din expresul lor ametitor. A fost curios să afle de ce e graba asta si unde ard soferii să ajunga atât de repede. Nici unul, dar nici unul dintre soferii apostrofati nu a putut să ofere o explicatie care sa justifice graba. Autentic !!
E familiar si la noi. “Nu am timp azi, poti veni mâine?”
Îi vezi pe oamenii acestia care aleargă pe coridoare cu dosarele doldora sub brat, grăbiti, răsfoiesc furiosi hârtiile, te anuntă prin secretară că îti pot acorda doar 3 minute.
O soră la un spital în Toronto nici nu s-a întors cu fata la mine când i-am spus că mama mea cazuse din pat. “Nu pot face nimic acum, nici nu am luat încă micul dejun. Cheamă un voluntar de la parter. Nu vezi că am treaba?”
Dar oamenii acestia nu sunt nici grăbiti si nici prea ocupati. Ei sunt. pur si simplu, confuzi.
Din ce în ce rămâne mai evident ca “răbdarea”, aceasta virtute a oamenilor civilizati, e pe cale de descompunere.
Mâncăm repede, scriem repede, vorbim repede, ne supărăm repede, ne căsătorim si divortăm repede, executăm totul cu viteză, nu mai avem timp de lectiile copiilor, absentăm de la lăcasurile de rugăciune, totul se face în fugă si viata noastră, sănătatea, viata de familie, devin uneori un cosmar.
Am uitat zicalele bătrânesti potrivit cărora încetul cu încetul se face otetul si cu răbdarea se trece marea.
Woody Allen a spus odată ca a luat un curs de citit rapid si a citit “Razboi si Pace” al lui Tolstoi în 20 minute. “Era vorba acolo despre Rusia” a încheiat el.
Dar nu suntem noi chiar atât de vinovati.
Societatea vietii de azi ne obligă la viteza cotidiană. Alergăm mult, ne grabim, pentru că ne trebuie, nouă si patronilor nostri, mai mult decat am avut odinioară în tările în care ne-m nascut.
Vrem o casă mai mare si mai în centru decat familia X, masina noastră trebuie să fie mai nouă si mai mare decat a lui Y, nu plecăm în concdiu în Vancouver, ci in Africa, Japonia, pentru că asa e modern, că d-aia te spetesti muncind mai repede si mai mult tot anul.
Si, ca o incheiere a acestor asertiuni, găsim povestile curat de actualitate când unii cumpărători de automobile au o problemă.
Ei îl întreabă pe vânzător: “Ai cumva data când această masină a fost pusă pe piată?” “Motivul?” întreaba curios reprezentantul firmei.
“Păi sa vezi- zice candidatul la cumpărare- dacă masina asta a fost ansamblata într-o Vineri, nu o iau.” “Cauza? “răspunde nedumeritul. “Vinerea, mecanicii se grăbesc prea mult sa încheie săptămâna cât mai repede si cu cât mai mult câstig, asa că dau rasol”. O fi stiind el ceva?
Din nou graba, viteza?
Ehei, nu degeaba ni s-a dat porecla “Esspresso generation” !
|
Harry Beer 5/11/2010 |
Contact: |
|
|
