Mama, temelia familiei crestine
Omul, creat de Dumnezeu, de la început a trăit în familie care a fost cel dintâi nucleu social cea dintâi forma a vietii de obste, temelia vietii sociale.
Conform învătăturii Sfintei noastre Biserici, familia este un asezământ dumnezeiesc, rânduit odată cu crearea omului (Fac. 1, 27-28), singura forma de convietuire normală dintre sexe. Prima familie a fost întemeiată de Dumnezeu în rai.
Legătura dintre bărbat si femeie este mai puternică decât orice alta legătura de sânge "Pentru aceea va lasa omul pe tatăl său si pe mama sa si se va lipi de sotia sa si vor fi amândoi un trup" (Fac. 2, 24). Rostul familiei este nasterea si cresterea copiilor, iar a familiei crestine si cresterea acestora în dragoste către Dumnezeu si sfânta Sa Biserică.
Mai mult, familia crestină are importanta ei si din punct de vedere moral si social, ea oferind numeroase prilejuri si mijloace de desăvârsire socială. Alături de scoală si de Biserică, familia este unul din stâlpii societătii.
Potrivit moralei ortodoxe, familia este vatra bunei cresteri a copiilor si altarul virtutilor vietii casnice. Viata de familie s'a bucurat dintotdeauna de o cinstire deosebită la noi, românii, iar când a fost trăită conform principiilor evanghelice ea a devenit izvor de evlavie si de sfintenie. Porunca a V-a a Decalogului lui Moise glăsuieste "Cinsteste pe tatăl ăau si pe mama ta ca să-ti fie bine si să trăiesti mult pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ti-l dă tie" (Iesire 20, 12), porunca reactualizată de Mântuitorul în Noul Testament. (Mt. 19, 19).
Din ea decurge îndatorirea cea mai de seamă a copiilor fată de părinti, cinstirea si ajutorarea lor la nevoie, pentru că le datorăm viata, cresterea si educatia. Două cuvinte au, credem, cea mai mare circulatie în lume : mama si tata.
Nimic nu poate egala rostirea lor. Le găsim pe buzele tuturor, de la prunci în al că-ror gângurit mama si tata sunt primele închegări de silabe, până la cei mai vârstnici. Mama si tata sunt cuvinte de circulatie universală, întelese făra interpret în multe din limbile pământului. În mintea multora dintre noi stăruie chipul drag al mamei, zbuciumul, alergăturile fără preget, privegherile ei în clipele cele mai grele din viata noastră. Părintii nostri sunt primii învătători si îndrumători în cele bune, primii călăuzitori pe căile omeniei, ale bunei cuviinte, ale cinstei si hărniciei, ale dragostei fată de pământul unde ne-am născut si fată de Biserica în care am fost botezati, educasi religios si cununati.
Datorăm, asadar, părintilor nostri trupesti o dragoste adâncă, o recunostintă vie si permanentă, o cinstire continuă si fără hotar deoarece conform învătăturii Bisericii noastre cinstirea părintilor si ajutorarea lor sunt obligatii morale de prim ordin.
Dintre toate menirile lumii acesteea, cea mai înaltătoare, cea mai frumoasă si cea mai sfântă este aceea de Mama, temelia familiei crestine. Ce poate fi mai sublim decât să dai nastere unui prunc, cu inima că un potir de trandafir, să-l cresti, să-l ocrotesti, să-l educi si să-l îndrumi continuu pentru a deveni un om adevărat !
Cu ce pot fi plătite orele de veghe si de zbucium ale unei mame la căpătâiul unui copil bolnav, dăruirea ei totală si dezinteresată pentru ca mica odraslă să devină ceva în această viată !
Cum să nu admiri credinta deplină a unei mame cu copilul grav bolnav în puterea rugăciunii către Sfânta Fecioară Maria, cea mai sfântă dintre toate mamele lumii, descrisă atât de plastic de Alexandru Vlahută în poezia "La icoană" :
"Nu se poate Făcătoarea de minuni să nu mi-l scape. Îsi zicea mereu în gându-i. Inima de piatră fie si'ncă s'ar zdrobi de milă Toată jalea mea cumplită mi-oi preface-o'n rugăciune La picioarele Prea Sfintei }i'n cucernica'nchinare si plângând sta-voi-nainte-i Pân'ce l-oi vedea din somnu-i ochii mari blând deschizându-i Zâmbitor cătând spre mine si mânusele tinându-si. Cum să nu'nteleagă, Sfânta, glasul sfintei mele plângeri".
În învătătura crestină, Prea Sfânta Fecioară Maria merită cea mai de seamă cinstire dintre toti sfintii deoarece trupul său a dat trup omenesc Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos. De aceea, în icoanele noastre ortodoxe, Sfânta Fecioară este în-totdeauna reprezentată împreuna cu Pruncul Iisus, în postura de mamă, cea mai sfântă si desăvârsită mamă.
Putea-vom oare să uităm suvoaiele de lacrimi care scaldă noapte de noapte obrazul mamelor noastre - cei care le mai avem în viată - rămase acolo departe, peste apa cea mare, îngenunchiate în fata icoanei Preacuratei si rugându-se pentru sănătatea si ajutorul nostru, a celor ce trăiti aici, departe de locurile natale, în lumea dura a Exilului ?
Oare cum pot exista copii care nu vor să stie nimic de mamele lor, sau le batjocoresc sau chiar le maltratează ! Oare ei nu gândesc ca părintii sunt fiintele care merită cel mai mult dragostea si recunostinta. si, din nefericire, mai există si astfel de copii care au uitat de poruncile Bisericii si de legile omeniei. Dar astăzi este ziua Mamei.
Cu adevarat, scumpe mame, sfântă vă este chemarea si exemplul. Ani de zile ne-ati veghiat, ne-ati educat, ne-ati dus la bise-rică si v-ati rugat continuu pentru noi. Iar când soarele vietii voastre pământesti a apus, de acolo de sus, din preajma tronului ceresc - unde cred că este locul tuturor mamelor din lume - voi continuati să trăiti în împărătia de lumină a Celui Preaînalt, iar aici, pe pământ, în amintirea copiilor vostri. Icoana sfântă a mamei a fost evocată de marii nostri poeti.
De exemplu, Mihai Eminescu murmura în poezia "Mama" :
"O, Mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze, la tine tu ma chemi Deasupra criptei negre a negrului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă si de vânt si bat încet în ramuri, îngână glasul tău. . ., Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu".
George Cosbuc, plecat departe de satul natal, vede imaginea mamei : "Pe malul apei se-npletesc cărări ce duc la moară Acolo mamă te zăresc, pe tine'ntr'o căscioară"
Iar Octavian Goga glăsuieste nostalgic : "As vrea să fiu acuma în sat, la noi acasă S'ascult cântarea blânda cum picură domoală si capul greu de gânduri să-l culc la mama-n poală" si acelasi Vlahusă scrie sagalnic : "Figura ta cuminte, duioasă si senină Răsare, scumpă Mamă, din vremile acele Ca o Madonă sfântă, scăldată în lumină".
Marele mitropolit Andrei }aguna care o elogia în cuvinte ca acestea : "Mamei mele îi datorez dragostea de Dumnezeu si credinta ortodoxă, drumul meu în viată si duhul de jertfă care m'a călăuzit în toată opera mea".
In Canada , in aceasta zi, se sarbatoeste ziua mamei.
Fiecare dintre noi am avut sau avem o mamă.
Dacă a trecut din această viată să-i aprindem o lumânare de ceară curată si să ne rugăm pentru vesnica odihnă a sufletului ei, iar dacă trăieste să-i sărutăm cu respect mâna si să-i spunem
"La multi ani, scumpă mamă !"
Bunul Dumnezeu să binecuvânteze pe toate mamele românce !
|
Preot Dr. Cezar Vasiliu din Montreal 5/8/2010 |
Contact: |
|
|
