Orele mamei
Orele mamei, nu-s orele mamei.
Sunt orele sferei, sunt orele lamei,
sunt ore de vămi si ore de zbor,
vremi ce înaltă, timpi ce cobor’
Orele mamei…
Cine’ar putea întelege ?
Rebele urlând
sau
închise în lege,
colorate intens
sau fără culoare,
vreme ce râde, timp care doare.
Negre abisuri, explozii de stele –
orele mamei…
Doamne,
îti multumesc pentru ele…
Mamă, trecând
Ca un nor plin,
a venit si
s-a dus,
mama
adormind în apus.
In umbra lui:
câmpul cu flori
si ploaie măruntă…
In urma ei
copiii jelind
si crescând,
gând
după gând…
“ Norule,
când o să mai vii ?”
Întreabă pământul.
“Mamă,
esti printe vii ? “
lăcrimază ceara,
soarele, vântul…
Tăcerile norilor
Ai trecut, mamă,
ca un nor alb ai trecut...
Nu mai există ‘prezent’
nu ai există ‘trecut’.
Ai fost, nu ai fost ?
In oglindă mă uit.
Pot
să-mi mi amintesc ?
Pot să mai uit ?
De umbre fugind
mă strângeam lângă tine.
‘A fost ziua Intâia...’
Erea cald...Erea bine...
Acum,
mă mai vezi ?
De stiut,
mă mai stii ?
Eream cea mai mică
dintre multii copii,
peltică, firavă,
hai-huie cu gândul,
mă jucam cu luceferi
si soarele bându-l.
Dar ce să-ti mai spun...
De-acum sunt bătrână,
Hai, vino iar, mamă
si ia-mă de mână,
alină-mă iar:
“copilită văpaie
licărind printre frunze
în stropii de ploaie ”.
Sufletului i-e frică.
Trupul se teme.
Povesteste-mi cum este
în fără de vreme
unde un-i moarte
durere si chin
nici fii nu dorm
în somn cu suspin.
X
X
X
-Taci, femeie nebună !
Mama, învăluită în linisti,
printre raze aleargă
pe câmpul de crinisti ;
n’o atinge prosteste
cu vre-un gând,
un cuvânt…
S-a întâlnit,
în drum,
cu un sfânt
si urcă… si urcă…
si urcă, mereu…
Unde e dânsa ?
Unde sunt eu ?
Pruncii mei râd –
petale de timp
germinând din trecut.
Vânturată de vremi,
mamă,
ca un gând alb ai trecut...
Grija mamei
Ingere bun,
Hai să mai stăm, asa,
oleacă, de vorbă.
Copiii îmi plâng.
Am pus
să fac ciorbă,
legume să toc,
păstârnacul să’l tai,
încropesc s’un mălai.
Când să mă rog
si când să-ti vorbesc ?
clipele,
înghesuitele,
se’mping,
se bat,
se ciocnesc.
Oare mă auzi
de-ti vorbesc doar în gând ?
Asculti tânguirile mele
când si
când ?
Dar hai să mai stăm asa,
de taclale :
pe unde te-au mai purtat
aripile matale ?
Ai mai văzut fata Domnului,
Acum, de curând ?
In pagina mea
a mai sters vre’o consoană ,
a mai adăugat vre un rând ?
Picură lacrimi din ani
când de zile se storc.
I-ai spus că mi-e dor
la El să mă’ntorc ?
L’ai rugat pentru morti ?
L’ai rugat
pentru viii ?
Cu lacrimi în ochi,
L’ai rugat
să un-mi certe copiii ?
I-ai dus rugile mele
peticite, soptite,
cu mintea aiurea,
cuvinte zbârcite ?
Atâte’am să-ti spun
dar se scutură clipele,
sfioasele.
Mai rabdă-mă
o fărâmă de tip
să spăl rufele,
vasele.
X
x
x
Sfârsită e truda.
Primit-am
pâinea si vinul
în casă.
Inger al meu,
adună degrab’
îngerul sotului,
îngerii copiiilor,
cu totii
la masă !
Florica Batu / Kitchener ON
|
Florica Batu 5/7/2010 |
Contact: |
|
|
