Rime Odoblejiene
SAU INTALNIREA RATIONAMENTULUI CIBERNETIC CU METAFORA
Probabil ca putini dintre specialistii preocupati de cunoasterea si evaluarea mostenirii stiintifice a savantului roman Stefan Odobleja au avut curiozitatea sau prilejul de a se informa si despre preocuparile lui literare, in special incercarile poetice din ultimul deceniu de viata, unele soldate cu versuri deosebit de interesante, deopotriva prin continutul de idei ca si prin imaginile artistice nu lipsite de har.
Desigur, regretatul nostru compatriot va ramane inscris in cartea de aur a culturii romanesti si universale ca om de stiinta remarcabil care, prin opera sa de referinta « Psihologia consonantista », aparuta in anii 1938-1939, a pus bazele ciberneticii teoretice generalizate, fapt recunoscut astazi de un numar tot mai mare de specialisti din tara si strainatate. Fiind prezent la Congresul Mondial de Istoria Stiintelor, organizat la Bucuresti in vara anului 1981, am incercat un sentiment de reala satisfactie, audiind comunicari ale unor reputate personalitati care sustineau si argumentau valoarea de exceptie si prioritatea ciberneticii lui Stefan Odobleja, plasandu-l pe acesta in galeria marilor inaintasi ai stiintei romanesti, prezentati si intr-o semnificativa expozitie special amenajata in saloanele Facultatii de Drept, unde s-au si desfasurat lucrarile Congresului.
In literatura stiintifica, in publicistica ultimelor decenii, ca si in numeroasele reuniuni stiintifice organizate in cadrul Academiei de Stiinte ori in centre precum Drobeta Tr. Severin, Lugoj, Iasi, Cluj, Craiova s.a., s-au facut, de asemenea, aprecieri elogioase referitoare la opera lui Stefan Odobleja. Constituirea, cu circa trei decenii in urma, a unei Fundatii si a Academiei Internationale de Cibernetica Generalizata « Stefan Odobleja », cu sedii la Lugano si Lugoj (din initiativa lui Iosif Constantin Dragan), reeditarea in limba romana, ca si in limbile de circulatie internationala a « Psihologiei consonantiste », atribuirea numelui reputatului savant unor institutii renumite din tara (licee din Drobeta Tr ; Severin, Bucuresti si Craiova, Spitalul Militar din Craiova etc) au fost deopotriva dovezi de pretuire si cinstire a mostenirii stiintifice odoblejiene, cat si de stimulare a continuarii cercetarii si popularizarii acesteia, cu prioritate in randul specialistilor si a tineretului studios.
Incercarile poetice ale lui Stefan Odobleja (de care, in ultima parte a vietii sale, m-a legat si o sincera, stransa prietenie) nu se apropie nici prin intentie, nici prin performanta de valoarea creatiei stiintifice, poeziile, cateva zeci la numar, grupate in niste caiete frumos caligrafiate ori pe file razlete, risipite printre miile de manuscrise aflate la Filiala Judeteana a Arhivelor Statului din Drobeta Tr. Severin, sunt mai degraba niste exercitii de deconectare, divertismentale, cu texte agreabile sau chiar amuzante , in majoritate ticluite in anii 1968-1972, ani mai linistiti cand, intr-o vreme, obisnuia sa participe la sedintele unui cenaclu literar severinean. « Nu prea aveam de lucru in vremea aceea, asa ca ma apucasem sa caut rime pentru unele ganduri mai sugubete ori anecdote –imi marturisea mai tarziu Odobleja. Uneori faceam si haz de necaz, ironizand, ridiculizand vicii omenesti, mentalitati sau atitudini retrograde, de care si eu m-am izbit, pricinuindu-mi mult rau. Am incercat metafore chiar si pentru idei, rationamente si relatii cibernetice, dar am inteles treptat ca acestea se imbraca anevoie in straiele colorate ale poeziei ».
Stefan Odobleja a fost si ramane, deci, pentru totdeauna un om de ]tiinta, situat pe piscurile cele mai inalte ale spiritualitatii romanesti. Nu a fost si nici nu si-a permis sa se considere poet, chiar daca s-ar invoca si multe versuri reusite ce merita a fi apreciate pentru ineditul cugetarii, robustetea si frumusetea imaginilor artistice, nota de umor pe care o degaja uneori.
« Sa nu-mi atribuiti niciodata virtuti poetice, -se scuza el cu modestie. Muzele mele au fost natange si sarace, cercul relatiilor noastre, -cibernetic vorbind, a fost cu adevarat vicios. Daca doriti, insa sa aflati cum mi-am irosit unele ganduri si momente, puteti sa rasfoiti aceste hartii pe care am lasat totusi unele semne ale intamplarilor si trairilor vietii mele »..
Cand m-am decis, deci, sa ma refer la incercarile poetice ale lui Stefan Odobleja, am pornit nu neaparat de la considerentul valorii artistice, ci de la ideea ca si acestea pot ajuta la o mai aprofundata si exacta cunoastere a « omului Odobleja », a vietii si personalitatii sale complexe, uneori chiar ciudate, contrariante, parand dificil de talmacit pana si de unii prieteni apropiati. Am avut in vedere apoi si faptul ca exista adeseori o fireasca si incontestabila corespondenta intre reflexiile, opiniile si atitudinile, chiar stilul abordat in operele stiintifice, pe de o parte, si incercarile literare, poetice, pe de alta parte, acestea din urma putand sa inlesneasca evaluarea edificiului grandios al ciberneticii odoblejiene. Pentru edificare, voi recurge la cateva dintre versurile transcrise dupa manuscrise pe care Stefan Odobleja a avut amabilitatea sa mi le ofere pentru consultare in ultimii ani de viata sau pe care le-am cercetat mai tarziu la filiala severineana a Arhivelor Statului.
Iata, spre exemplu, abordate notiuni si relatii de logica, psihologie in glumete, dar si sugestive, plastice formulari, plasticitatea fiind, de fapt, o particularitate evidenta adesea chiar si in limbajul stiintific odoblejian :
Din numire chiar rezulta
Cu destula claritate,
Incat nici nu ne-ndoim,
Ca gandirea e femeie,
Ea-i de sexul feminin,
Pe cand gandul, dimpotriva,
E mascul si masculin...
Deci, gandirea-i un container,
Iar gandul un continut (continutul de gandire).
Deci, gandirea e o norma,
Iar gandul o substanta, o materie informa
Care-n menghinea gandirii
Imprumuta de la dansa forma ei ]i-o reflecteaza
Duplicat reproducand-o.
Si, mai departe : « Gandirea-i o forma fixa, apriorica si pura, permanenta si stabila, / Gandu-n schimb, e variabil, maleabil, / Si amorf si deformabil, adaptabil si labil, / Ajustandu-se elastic parametrilor gandirii / Si mulandu-se pe ei / Ca un cozonac tingirii ».
(« Sexul gandului si al gandirii »)
Tema este reluata intr-o alta poezie careia, de]i nu i-am putut identifica un titlu, i-am retinut totusi savoarea imaginilor artistice, dinamismul, verva si umorul limbajului, plusul de rigoare in ce priveste cadentele si rima, muzicalitatea versurilor :
Spre poiana insorita a campiilor mintale,
Mii de ganduri trec in goana tropotind pe-un drum la vale,
Ganduri multe, randuri, randuri se perinda prin gandire,
Vin si trec, intra si ies pe portita de iesire.
Dimineata, cum se scoala, cand din somn sa se trezeasca,
Primul gand ce-l are gandul e gandirea s-o-ntalneasca.
O fi mult pana la dansa ? Si-ncotro sa locuiasca ?
Pe ce strada ? La ce numar ? Cum sa faca s-o gaseasca ?
Sa ia trenul ? Avionul ? Cat o avea de umblat
Pana sa se vada-n fine, la gandire in palat ?
Iar la randul ei, gandirea numai ganduri tot viseaza ;
Le doreste, le asteapta, le primeste, le ia-n brate,
Le cuprinde strans la sanu-i si cu foc ea le desmiarda,
Rumena de bucurie, tremurand sa nu le piarda.
O nota cu totul diferita, de suprema bucurie si usurare, de revigorare morala si fizica, decurgand din « daramarea » tuturor zeilor ingrati, perfizi, ruperea de dogmele si canoanele terestre, umilitoare, gasim in poezia « Daramare », una din reusitele incontestabile ale vremelnicelor si tarzielor elanuri poetice ale lui Stefan Odobleja.
Sunt beat de fericire ca mi-am distrus toti zeii ;
Ca un pagan feroce, pe toti i-am daramat ;
N-am sa mai fac ce-i bine, n-am sa mai fug de pacat,
Urasc ce-am adorat, iubesc ateii !
Nimic nu ma mai leaga de pamant;
Plutesc spre cer… iubirea-i un cuvant
Ce n-are nici un rost, o vorba-n vant…
Eu nu vreau sa iubesc, si-s fericit si cant.
In schimb urasc si simt puteri in mine
Cum cresc si clocotesc ca un torent,
Simt fortele-nzecite vehement
Si sangele-n obraji il simt cum vine.
Ce rau imi pare-acum c-atata timp
Eu m-am tarat pe jos ca o reptila,
Ingenunchind la idoli de argint
Ce n-au suit o data pe Olimp.
Acuzandu-si detestabila ratacire, autorul regreta gestul deplorabil de a se fi prosternat la picioarele unor divinitati ipocrite si insensibile, « daramarea » vechilor prejudecati si a desartelor credinte oferind totodata si sansa redescoperirii propriei personalitati.
Contrariu firii sale aparent rezervate, uneori parca de taciturn ursuz, Stefan Odobleja a dovedit o deosebita sensibilizare, un adevarat cult pentru natura rurala, pentru frumusetea si intelepciunea cantecului popular, ale creatiilor folclorice, in general, ce se regasesc, ca sursa de inspiratie, in cateva poezii de copilareasca naivitate, dar si taranesc umor.
Floare mandra, floare scumpa, Floare draga, dulce floare,
Floare-albastra de cicoare, Ce spre cer mereu privesti,
Surazand pe-un deal cu soare, Si ca el senina esti,
Printre maci si galbioare, Cand te-alinti si cand zambesti,
Langa-un drum de caprioare, L-al cui piept te-nchipuiesti ?!
Floare buna, ochi ridica,
Nu te teme, nu-ti fi frica,
Nu-s nici scai si nici urzica,
Prea mi-esti draga, prea esti mica
Si ce ti-e drag nu se strica.
(« Floare de cicoare »)
Sensibilizarea fata de splendorile naturii l-au caracterizat, de fapt, din tinerete pe Odobleja (dovada repetatele marturisiri ale sale potrivit carora contemplarea miracolului naturii i-a facilitat adesea si descoperirea unor procese si fenomene, legi ale ciberneticii de mai tarziu), dovada si urmatoarele cateva versuri, datand din anul 1921, consemnate intr-un « Jurnal intim », descoperit intre manuscrisele ramase de la acesta.
E miez de noapte, cerul larg
S-a-mpodobit de sarbatoare…
Si-a pus vestmantul cel mai drag,
Albastra-i haina sclipitoare
De miliardele de stele,
Si-a pus si luna printre ele.
In aerul de primavara,
Batranii codri-ntineriti
S-au imbracat in verde iara
Si dorm acuma linistiti.
Ca-n zilele de sarbatori,
Livezile si-au asternut
Covorul verde ales, cu flori.
Se regasesc uneori si influentele, modelele strigaturilor populare, cu evidente ascutimi satirice si haz savuros :
La nedee la Sampetru, Fir-ai sa fii, mai Marie,
Liliana lui Zgurupa Ca porti frunzuta de vie !
A venit c-o minijupa - Mai Marine, mai Marine,
Lunga doar de-un centimetru. De ce te legi tu de mine ?
- Mandrulita din Banat, Moasa Eva nu avea
Cu ce metru-ai masurat Tot o frunzuta c-a mea ?
Cand rochita ti-ai scurtat ?
In « Jurnalul intim » amintit mai inainte, am gasit ]i alte insemnari de acest fel, grupate intr-un inedit « joc de rime » : « Ia uitati ce frumusele / Sunt ghetele mandrei mele ! / Cum sa nu fie frumoase / Daca-s de pe mine scoase ?! / Si-apoi, cum sa fie, zau, / Daca le-am cumparat eu ! / Frunza verde, foaie lata, / Leano, geaba esti sireata / Ca eu tot te prind odata / Si nu-mi scapi nesarutata ! / Astazi mi-ai scapat tu mie, / Vii tu maine iar in vie !
In acelasi « Jurnal », gasim si urmatoarea destainuire : « Incerc o nuvela. O dau spre publicatie la o revista. Aleg ceva vesel, usor, sanatos (Creanga, Vissarion, Odobescu, Duiliu Zamfirescu, Gogol, Tolstoi). a/.Citesc din acesti autori. b/ Provoc momente de inspiratie : la hora, la tara, cu baietii. c/ Libertate, liniste. d/ Exercitii de imaginatie : povestesc si vorbesc singur. e/Predispozitie : excitante, ceaiuri, sedere, dragoste (muza)/. Acestea le pot avea pe vara. In poezie nu mai incerc nimic, deloc. Nimic. N-am nici o pregatire, mai deloc. Subiectul va fi luat din viata de la tara.Aleg dintre acelea ce pot combina mai bine : la foc, seara, la straja, vrajitul, la-nsotit, napriorul (folclor literar). De altfel, oricine vrea sa scrie din viata primitiva, trebuie sa faca intr-o masura si folclor. Apoi, poezia pe la tara e mai mult pe la serbari primitive, stramosesti. Se proiecteaza personaje optimiste, pesimiste, dupa modelele clasice, putandu-se ajunge la un fel de Faust, la teatru ». Dar, probabil dupa inca o bucata de vreme, autorul jurnalului conchide : « Las incercarile acestea. Vreau sa intrebuintez mai bine timpul disponibil » .
Stefan Odobleja avea sa fie consecvent, urmatorii douazeci de ani fiind cei mai productivi pentru activitatea stiintifica, culminand cu aparitia « Psihologiei consonantiste ». Cand, insa, in ultimul deceniu de viata, avea sa descopere ca altii si-au insusit meritul de a fi fondat « stiinta cea noua » a ciberneticii, el avea sa reactioneze prompt, ferm si sententios, inclusiv prin intermediul replicilor versificate.
Am trait ca sa vad
Ce-ar fi facut magnatii stiintei cu mine
Daca n-as fi trait.
Socotindu-ma disparut in razboi
Ori numai retras de pe scena,
Magnatii « unanim recunoscuti » ai stiintei au procedat
Dupa ultimele retete ale gangsterilor, lansate de Capone.
Au tacut ca mutii din nastere
Asupra a tot ceea ce eu am facut,
Gandit, migalit si tiparit,
Au luat asupra lor intreaga sarcina,
Rod al muncii mele,
S-au imbracat in fosforescente vestminte
Ale gandurilor mele
Si au inceput sa tipe
Cu tobe si chitare electrice,
Ca sa iasa lumea la ferestre,
Sa-i vada, sa-i admire si sa-i aplaude.
Si nu era numai unul,
Erau trei la inceput.
Dar, ca in toate triumviratele din istoria omenirii,
Unul din cei trei
A impins la o parte,
Cu coatele,
Pe ceilalti doi, ramanand singur, atotstapanitor
Peste domeniul cotropit.
(« Poveste stiintifico-fantastica”)
Sau :
Voi, cei ce n-ati arat si semanat,
Ce cautati acum la secerat ?
Cand voi va lafaiati in ranguri mari,
Impra]tiind cu pumnii la dolari,
Cand voi va petreceati in preumblari
Pe dincolo de mari, prinr-alte tari,
Eu, in tara si in satul meu,
Imi cultivam ogorul
Cu sarguinta bunilor strabuni,
Trudind din zori si pana-n noapte
Sa prind a gandurilor soapte.
Iar rodul pe masura muncii-a fost.
Il jinduiti si voi ? Va place ? Da ?
Si-ati vrea sa fie-al vostru,
Nu-i asa ?
Voi va culegeti bojii, maracinii,
Din vatra voastra stearpa, nemuncita,
Nu truda mea de-o viata daruita,
Jos mainile, talhari !
Revendicarea prioritatii in plamadirea ciberneticii se formuleaza, deci, in termeni deosebit de duri, violenti, termeni pe care ii vom regasi si in luarile de pozitie din diverse articole, comunicari, inclusiv in volumul sau « Psihologia consonantista si cibernetica », aparut imediat dupa moartea autorului.
Intr-o alta secventa versificata, mahnirea, nemultumirea revendicativa sunt exprimate si motivate pe un ton mai calm, echilibrat, dar cu un plus de franchete si argumentatie.
Am cules de pe miriste spic cu spic
Si am inchegat un snop maricel
Pe care l-am oferit
Sa ciuguleasca toti din el.
Nimic nu pretindeam de la nimeni
Decat sa se stie
Ca eu l-am adunat (incherbat)
Si ca eu l-am dat, nu altcineva.
Exemplificarile ar putea continua si cu alte versuri pe teme sociale, politice ori legate de diverse intamplari, evenimente mai importante, momente sau trairi personale, toate acestea vadind o fire deopotriva meditativa, reflexiva, animata de ganduri , framantari, cautari de explicatii si motivatii pentru felurite realitati si fenomene ale vietii nu numai cotidiene.
Concluzia ramane, credem, aceeasi, anume ca, fara a excela prin virtuti artistice deosebite, modesta, dar interesanta creatie poetica a lui Stefan Odobleja poate oferi o sansa in plus in cunoasterea si intelegerea « omului Odobleja », inclusiv a valorii exceptionale a memorabilei sale mosteniri stiintifice.
Prof. Florian VLADICA, Prof.Ana VLADICA
|
Prof Florian Vladica 5/6/2010 |
Contact: |
|
|
