De vorbă in doi
Al câtelea stilou să umplu
Ca să mai stăm de vorbă-n doi
La stâna sufletului simplu
Când urlă lupii între noi.
Sub câte cergi să învelim
Suflarea strânsă cute, cute
Sub măsti, ce le rostogolim
Prin iarba vorbelor mărunte.
Să facem foc mare de câlţi
Din gânduri spuse-ntâia oară
Apoi, să îl sărim desculţi
Si nici o rană să nu doară.
Si nici o soaptă să n-audă
Zeii setosi ce spală-n ploi
Cerneala strânsă-n buza udă,
Când urlă lupii printre noi.
VISUL
În visul meu, iar se făcea
Că mă născusem înc-o dată
Un ochi mi se-alungea-ntr-o stea,
Iar fruntea mi-era mult mai lată.
Pe degete-mi crescuseră
Din loc în loc, negi de cerneală,
Si toti se logodiseră
Purtând inele de-osteneală.
Iar braţele-mi, două păreri
Pe trena pieptului, abrupte,
Slujeau regatul de tăceri
Cu suliţe din beznă rupte.
Picioarele mi se sfârseau
La tărmul viselor oprite
În urme care ocoleau
Pajisti de nasteri arvunite.
MĂ-NDEMNI
Puţin mai mult sau multicel îmi ceri
Mă-ndemni să fac din lut ziua de ieri:
Plămadă din făina clipelor
Dospită sub stergarul palmelor.
Mă-ndemni să iau din orele de ieri:
Bobii de tihnă să-i arunc, îmi ceri.
Neghina s-o adun încet, cu bocet,
Când pun iertare gândului pe crestet.
Ca să mă ierţi, mă-ndemni, si iar îmi ceri
S-adorm în lunca grijilor lumesti
Eu, bob rămas, ce n-a-ncolţit nici ieri
Când asternut-ai brazde-mpărătesti.
Din foi de multicel îsi face coajă
Mai multul unei nopţi de primăvară.
Tu o desfaci si-o primenesti cu vrajă
Si-n bob de vis asterni iubirea iară.
DIN BUCĂTI
Din bucăti, sau pe de-a-ntregul,
Lasă-ti umbra să-mi atingă
Pasul greu, ăla beteagul
Prins în sârba cea nătângă.
Pe-un călcâi aspru de stele
Fă contur cu mâna-ti dreaptă
La o lacrimă cu vele
Să o umfle vântu-n soaptă.
În cerdacul vesniciei
Mulge-mi gândul, frica-mi iartă,
Vindecă-mi rana prunciei
Din obrazul ce te-asteaptă.
Din bucăti de mângâiere
Si întregu-mi, fă-ti avere!
|
Mariana Gheorghe 4/29/2010 |
Contact: |
|
|
