Disjunctie
Din vremurile framantatului meu trecut
De -atunci de cand am inceput
Timid , mai mult in saga,
Sa-mi fie draga ,
Ratacirea pe propriile mele poteci,
Cu spaime ,esecuri, ocolisuri,
Aflat-am ca vorbele nu seci ;
Rostite, citite, auzite au multe invelisuri.
Distilate in alambicuri rasucite ,spiralate
Degaja arome ascunse suculente sau sublimate;
Urlate ,improscate ,calcate de copite
Ranesc,omoara asemeni unor gloante , bine tintite.
Sa luam,nu chiar la intamplare,
Cuvantul NOI ce are o larga intrebuintare.
Pronumele NOI desemnand insusiri,actiuni,aspecte de grup unitare,
E o sursa ,continua, de confuzii si frustrare.
Se aude mereu:NOI romanii suntem potlogari , hoti
Corupti, abrutizati ,mioritici, netoti,
Incompetenti ,molai,plangandu-ne de mila
Versatili,perversi, inducand sila...
Si tot asa ..si tot asa vorbele trag greu in jos,
,,NOI romanii" devenind un enunt cumplit de pagubos.
Sigur,orice roman obisnuit poate zice tare
NOI am avut bogatii de la munte la mare .
Dar ramane perplex si tacut;
Nu poate striga: Noi le-am vandut!,
Deoarece nimeni nu l-a intrebat
Dintre cei care le-au instrainat.
Pentru politicieni NOI e un tezaur si un scut
De la naivi ,prin vot obtinut.
In numele unui NOI rarefiat si inconsistent
Doar de afacerile lor se ocupa permanent.
Ei sunt judicios selectati
Din nuclee puternice, ascunse ,parsive,
Traspartinice, discretionare si abuzive,
Sa joace ,cu abilitate ,roluri de democrati.
Candva,pluralul imperial NOI parea o stridenta
Orgolios,fara acoperire,o noncontingenta.
Acum,umilit si stupefiat,constat
Ca e singurul cu sens insusit si asumat.
In rest,componenta morala presupusa in cuvantul NOI
Inconstient sau cu cinism este aruncata la gunoi.
De aceea mahnit declar sus si tare :
Pentru mine sintagma ,,Noi romanii"nu mai are intrebuintare
Desigur, aceasta nu ma va descuraja
Sa iubesc ROMANIA ,unde-i obarsia mea !
|
