Salcia din aprilie
Nimic nu mă legăna mai bine
Decât salcia de la Pârâul Iepurasului
În aprilie, înainte de Pasti.
Pe Dumnezeu acolo îl găseam.
Singur,
Când în jur nu mai era nimeni.
Împleteam ramurile moi, verzi.
Printre ele îmi strecuram şi gândurile.
Nu găseam răspuns la nicio-ntrebare.
Mă trezeau broaştele plescăind în apa puţină.
După amiază coborau fetele.
Vorbeau despre părinţi,
Despre câinele nostru cu trei picioare,
Despre Maria de pe Coltău.
Uneori si despre mine:
Că l-am încălecat pe Verdes fără sea, fără frâu
Si m-a trântit în drum; era gata să mă omoare.
Îsi bălăceau picioarele palide, subţiri,
Ca ale berzelor venite din tările calde.
Stăteau mirate pe casă într-un picior.
Coboram seara odată cu soarele.
O auzeam pe mama prin curte.
Mă striga la cină.
„Se răceste ciorba de urzici!”
Eram în Postul Mare.
|
Dan David 4/10/2010 |
Contact: |
|
|
