LIMBA MAICII ROMANIA
Decebal a scurs prin moarte
Sange mandru si virtuti neatarnate.
Pe pamantul zeului profet,
In hotarul nemului "prea sfant si drept",
Inima n-a plans zdrobita-n silnicie,
A-ndurat, veghind aprinsa
Limba maicii sa nu uite,
Dorul falnicului rege sa-l invie !
Veacuri, veacuri de restriste,
Pe pamantul celor drepti,
Invrajbite sa imparta, sa desparta
Fiii Maicii Romania !
Inima cea rabdatoare
A-ntrebat din cand in cand,
Prin Mihai Voda Viteazul,
Ori prin Cuza,
Ori prin regii mari din urma:
- Voi, romanilor, ce-ati vrea ?
Si romanii, de la Dunare la Nistru,
Din Carpatii cei semeti,
Intr-un glas raspuns-au toti :
- Cat se-ntinde limba noastra romaneasca,
Noi am vrea s-avem o tara,
Tara noastra stramosesca,
Asta-am vrea, de buna sama !
Si asa a fost sa fie,
Mai acum un veac, pe iarna !
|
