Bucuria Sarbatorilor
Mi-amintesc bucuria sarbatorii pascale ca o strafulgerare pornita din licarul firav al lumanarii care se-aprindea in inimile noastre.Eram ca atinsi de trasnet,ne simteam intineriti de-o forta miraculoasa...
Ideea renasterii spirituale m-a dus cu gandul la motivul folcloric romanesc al tineretii fara batranete preluat de Mircea Eliade intr-una din nuvelele sale si prezent,de asemenea in Autobiografia sa.
Imi propun aici intr-un comentariu sumar sa surprind o parte din licarul incandescent al scriitorului,care s-a dovedit a fi un model de destin exemplar al intelectualului din Romania dupa primul razboi mondial,puternic implicat in evenimentele curente si in cele istorice.
Eroul nuvelei Tinerete fara batranete trateaza cazul profesorului Dominic ,care,prin influenta trasnetului dintr-o zi de primavara,va reintineri fizic si moral.
Profesorul trecuse anterior printr-un dezechilibru mental puternic cauzat de pierderea memoriei, fapt care-l dusese la gandul sinuciderii.Data aleasa pentru planul sau sinistru nu a fost intamplatoare,ci noaptea Pastelui,cand o putere salvatoare ii va abate in final decizia printr-un eveniment neobisnuit: eroul va fi atins de trasnet.
Asistam la o dedublare a personalitatii eroului,care intinereste,redescoperindu-se pe sine.Dialogurile si monologurile ne dezvaluie un personaj nou ,cunascator de limbi diferite, cu alte experiente de viata.
In paginile urmatoare ale Autobiografiei lui Eliade vom intalni 'un Dominic' reinviat cu suflu proaspat de primavara,revitalizat. In noua postura,el cunoaste tehnicile meditative din istoria culturii indiene si a celei din Asia rasariteana,isi aminteste cu recunostinta de dacalii sai-Papini,care-l initiase in literatura italiana si Lacusteanu,profesorul de limbi orientale.
Dupa cum recunoaste in Autobiografie,Eliade a fost fascinat de fulgere.Exista in cartea sa un pasaj referitor la o furtuna din Delta Dunarii intr-o excursie cu un grup de tineri, cand barca este aruncata de valuri ,aproape fara sanse de supravietuire.Starea de disperare ajunsa la paroxism se risipeste odata cu fulgerul,care va restabili calmul; noi ,cititorii,martorii vizuali ai scenei ,reusim sa ne-nseninam sub destinderea catarhica a autorului.Lumina produsa de fulger in Autobiografie e pornita dintr-un licar si simbolic reprezinta 'mansarda',unde scriitorul isi incepuse activitatea literara.
Atins el insusi de fulger si miracolul creator,Eliade si-a propus sa defineasca identitatea tarii sale in lume in anii de dupa primul razboi mondial,asumandu-si responsabilitatea generatiei sale de a extinde orizonturile culturii romanesti.
Credinta in puterea nebanuita a cuvantului scris i-a mentinut faclia:
'Cartile sunt uneori mai vii decat oamenii,le poti incarca cu dinamita si...poti deveni mai puternic decat ai crezut ca esti.' (Autobiografie)
Eliade si-a asumat modul romanesc de a trai in lume,dar si acela al universurilor straine,indepartate si exotice.Autobiografia lui Eliade reprezinta si o bogata si savuroasa descriere a experientelor de viata traite de scriitor la Calcutta unde devenise adeptul filozofiei yogiste si al culturii indiene.Eliade ni se prezinta apoi ca cercetator al religiilor indo -europene,profesor la diferite universitati europene si la Universitatea din Chicago unde va scrie 'Istoria Religiilor'.Il intalnim apoi prezent in cadrul societatilor literare ale vremii ,la 'Criterion',colaborator la 'Cuvantul',sau in compania de elita intelectuala a lui Nae Ionescu, Constantin Noica,Serban Cioculescu,Dan Botta,Hasdeu,s.a.
Paginile cartii sunt strabatute de momente din viata personala a autorului din anii de liceu si facultate,reflectii si introspectii psihologice ale sinelui proiectate in viitor,popasuri geografice in lumea de odinioara in Muntii Piatra Craiului,Pietrele Arse,Sinaia,etc,toate constituind intr-un fel ,scantei fulgerate in constiinta ,aducatoare de repaos dupa nelinisti.
Motivul 'intoarcerii la mansarda' inceputurilor sale creatoare semnifica neostenitul dor de Acasa,un fel de 'axis mundi' de care ne ancoram existenta.
Am ales ca final al comentariului meu, un pasaj minunat din Autobiografie care mi-a rascolit mintea la acest inceput de aprilie:se refera la obiceiul profesorului Mazilu de a da studentilor sai o topica de compunere pentru acasa: 'Cum am simtit eu venirea primaverii'.Ma alatur acestui gand scriitoricesc cu sfatul de a deschide Autobiografia lui Eliade,mai exact la pagina 47,ca un fel de excercitiu de reintinerire,de reintoarcere la anii de liceu,de reinviere..in asteptarea sarbatorii Pastelui.
Laura Mason - Nova Scotia - Canada
|
Laura Mason 3/28/2010 |
Contact: |
|
|
