Unirea Basarbiei cu patria mamă
Istoria fiecărui popor consemnează momentele principale ale aparitiei, dezvoltării si realizării sale. Dacă ar fi să căutăm un an providential pentru noi, românii, apoi fără îndoială acesta este 1918, realizarea României Mari, sub înteleapta domnie a Regelui Ferdinand. Îceputul l-a făcut Basarabia, străvechiul pământ românesc dintre Prut, Nistru, Dunare si Mare, care s-a unit cu România la 27 Martie 1918, deci acum 92 de ani.
Basarabia a făcut parte de la început din statul moldovean creat în 1359, având granita răsăriteană pe Nistru. O stiau rusii si o recunosteau prin tratatele tarilor cu Domnii moldoveni Gheorghe Stefan (1653-1668) sau cu Dimitrie Cantemir (1710-1711), dar nu le vor respecta - cum vom vedea mai târziu; o stiau turcii, care o numeau Bogdania căci aici oprise Marele Stefan pe otomani în înaintarea lor spre inima Europei, cronicarii lor recunoscând că abia în 1486 au cucerit de la Stefan cel Mare cetătile-cheie Chilia si Cetatea Albă si, mai târziu, în 1539, si Tighina; o stiau europenii, căci fără români la portile Europei alta ar fi fost soarta vechiului continent.
Asadar, drepturile românilor asupra Basarabiei, Bucovinei de nord, a Tinutului Hertei sunt străvechi, iar temeiurile reântregirii din 1918 sunt bazate pe dreptul istoric, etnic si pe consensul populatiei locale, si totusi, în ciuda tuturor evidentelor, rusii au încălcat în trei rânduri dreptul international si tratatele semnate de ei.
O primă răpire a Basarabiei are loc în 1812, la terminarea războiului ruso-turc din 1806, prin pacea de la Bucuresti din 1812. Turcia, învinsă a cedat Rusiei lui Alexandru I un teritoriu care nu i-a apartinut niciodată - Basarabia. Rusinat, acesta din urmă a declarat Apusului că a anexat "nu o parte a Moldovei, ci un teritoriu numit Basarabia" (G. Popa-Lisseanu). Noul tar, Nicolae I, ridică, în 1828, dreptul de autonomie al provinciei si începe rusificarea; limba română este scoasă din administratie, principalele institutii lovite fiind scoala si biserica.
Urmare a războiului Crimeii din 1853, rusii sunt învinsi de coalitia Anglia, Franta, Turcia, Sardinia si Austria si prin tratatul de la Paris din 1856, sunt nevoiti să retrocedeze Moldovei cele trei judete de la gurile Dunării - Ismail, Bolgrad si Cahul, ca si Delta Dunării.
A doua răpire a Basarabiei are loc în 1878, în urma războiului ruso-turc din 1877, câstigat de Rusia numai datorită eroismului armatei române condusă de Principele Carol, care s-a acoperit de glorie sub zidurile Plevnei, ca si la Rahova sau Smârdan. Pacea de la San Stefano, ratificată de Congresul de la Berlin din 1878, consfintea independenta de stat a României proclamată la Bucuresti la 10 Mai 1877 - dar, paradoxal, pierdeam din nou sudul Basarabiei, cele trei judete flind reâncorporate Rusiei.
Rezistenta romanilor basarabeni în fata cotropitorilor, dorinta lor de libertate, precum si speranta în unirea cu Romania l-au determinat pe fostul ministrude război rus, generalul Kuropatkin, să scrie în 1910 : "Poporul român din Basarabia, anexat acum o suta de ani (1812 - n.n.), trăieste încă si astăzi separat, ca si când ar fi în afara populatiei ruse. în viitor, fie pe cale pasnică, fie în urma unui război, unitatea poporului român este inevitabilă".
După prăbusirea tarismului în 1917, puterea rusească a început să se clatine si în Basarabia, apărând - ca în toate provinciile nerusesti anexate cu forta - tendinte autonomiste, apoi separatiste.
La 3 Martie 1917 ia fiinta la Chisinău Partidul National Moldovenesc, condus de Vasile Stroescu, care prevedea crearea unei diete provinciale numită Sfatul Tării, format din 86 moldoveni si 36 reprezentanti ai altor nationalităti. Prima reuniune a avut loc la 21 Noiembrie 1917, fiind ales ca presedinte Ion Inculet, ca vicepresedinte Pan Halipa, iar ca secretar Ion Buzdugan. La 2 Decembrie 1917, Sfatul Tării proclamă oficial "Republica Democrată Moldovenească".
Rusii cerură germanilor armistitiu - Românii părăsiti si trădati de rusi, care se bolsevizaseră - cerură si ei armistitiu, semnat la 9 Decembrie 1917, după care rusii, retrăgându-se, au dus si mai multe lupte cu românii în retragerea lor, rusii au început să ucidă pe fruntasii românilor basarabeni; si să impună organizatii comuniste în Basarabia.
Sfatul Tării, care nu dispunea de o armată proprie, cere guvernului român de la Iasi, la 22 Decembrie 1918, să trimită trupe, în Basarabia pentru a restabili ordinea. La 10 Ianuarie 1918, trupele române, conduse de generalul Brosteanu, trec Prutul si, cu nenumărate jertfe, restabilesc ordinea, eliberând la 9-16 Ianuarie 1918 Chisinăul si, în câteva zile, întreaga provincie.
La 24 Ianuarle 1918, Sfatul Tării proclamă independenta Republicii Democratice Moldovenesti, rupând legăturile cu Rusia.- Dar Ucraina ridica pretentii teritoriale, basarabenii intensificând eforturile de unire cu România prin motiuni de unire votate de diferite judete (Soroca, Bălti).
Guvernul român, condus de A. Marghiloman, si reprezentantii Sfatului Tării au dus tratative de unire care s-au concretizat în reuniunea Sfatului Tării din 15 Martie 1918, când Blocul Moldovenesc a hotărât unirea, în ciuda nehotărârii fractiunii "tărănesti". Prof. C. Stere, trimis de guvernul român la Chisinău, a asigurat că eventuala unire nu va aduce prejudicii Basarabiei.
S-a ajuns la istorica, zi de 27 Martie 1918, când Sfatul Tării a votat unirea cu Tara. Era prezent primul-ministru român, Marghiloman, care a citit declaratia guvernului său privind autonomia Basarabiei. Prof. C. Stere a fost cooptat în Sfatul Tării. Ion Buzdugan a dat citire declaratiei Blocului Moldovenesc, iar T. Barca celei a fractiunii tărănesti, raliată si ea ideii unirii. Delegatul polonezilor a votat favorabil, dar delegatul ucrainienilor, germanilor, bulgarilor si găgăuzilor s-au abtinut de la vot.
Pentru unirea cu România au votat favorabil 86 delegati, 3 contra, 36 s-au abtinut, iar 13 au lipsit. Proclamatia Sfatului Tării glăsuia:
"Republica Democrată Moldovenească Basarabia, în hotarele ei dintre Prut si Nistru, Marea Neagră si vechile granite cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric si a dreptulul de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-si hotărască soarta lor, de azi înainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa, România" (I. Nistor, "Istoria Basarabiei", Bucuresti 1991).
Proclamatia mai afirmă respectarea drepturilor rninoritătilor, a votului universal egal, direct si secret, a libertătii personale, a tiparului, a cuvântului, a credintei, a adunărilor si a tuturor libertătilor obstesti, care vor fl garantate de noua Constitutie (din 1923 - n.n.).
A.Marghiloman a declarat oficial : "În numele poporului român si al Regelui României, cu adâncă emotie si falnică mândrie, iau act de hotărârea cvasi-unanistă a Sfatului Tării si, la rândul meu, declar că de azi înainte Basarabia este pe veci unită cu România".
Regele Ferdinand telegrafia: "Un vis frumos s'a înfăptuit. Din suflet multumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restriste, ca o mângâiere, să văd - după o sută de ani - pe fratii nostri basaerabeni revenind la Patria Mamă"
Actul Unirii a fost promulgat de Regele Ferdinand si publicat în Monitorul Oficial din10 Aprilie 1918. Deputatii Ion Inculet si Daniil Ciucureanu au intrat în Consiliul de Ministri al României, iar C. Stere a devenit presedintele Sfatului Tării de la Chisinău. Cele două comisii - agrară si constitutională - au lucrat efectiv, si în toamnă s-a votat reforma agrară, având ca autor pe Anton Crihan, ultimul supravietuitor al Actului Unirii din 1918, decedat de curand în S. U. A. si înmormântat în Basarabia.
Unirea Basarabiei a fost recunoscută prin Tratatul de la Paris din 28 Octombrie 1918, semnat de Anglia, Franta, Italia, Japonia si România.
Acest important moment istoric a adus restabilirea limbii si culturii romanesti în administratie, justitie, viata socială, religie si scoală, Basarabia dând personalităti ca A. Russo, B. P. Hasdeu, C. Stamati, preotul Alexe Mateevici - autorul poeziei "Limba noastră"' -, Pan Halipa, Ion Buzdugan sau Mitropolitul Gurie Grosu.
Pe plan bisericesc, în 1923 s-au înfiintat Episcopiile de Cetatea Albă, condusă de Episcopul Nectarie Cotlarciuc, si cea a Hotinului, condusă de Episcopul Visarion Puiu, viitorul Mitropolit al Bucovinei. După ridicarea Bisericii Române la rang de Patriarhie (4 Februarie 1925), în 1927 s-a înfiintat Mitropolia Basarabiei cu Arhiepiscopia Chisinăului si Episcopia Cetatea Albă, mitropolit fiind ales Gurie Grosu, care păstorea din 1920 la Chisinau.
A treia răpire a Basarabiei de către rusi s-a produs la 28 Iunie 1940, urmare a pactului secret Ribbentrop-Molotov din 1939. Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei sunt ocupate samavolnic de rusi; în câteva zile s-a produs retragerea, urmată de umilinte si asasinate.
La 22 Iulie 1941, urmând ordinul generalului Antonescu: "Soldati, Vă ordon, treceti Prutul!", armatele române eliberează Basarabia si nordul Bucovinei, dar numai pentru trei ani, căci la 23 August 1944 rusii ocupă Basarabia pentru a patra oară, care, sperăm să fie si ultima din istorie!
Timp de o jumătate de secol rusii au încercat să distrugă spiritualitatea românească a fratilor basarabeni prin interzicerea grafiei latine, deportarea populatei locale, închiderea bisericilor, teroare, asasinate.
Anul 1989 a însemnat căderea comunismului sovietic. La 20 Mai s-a înfiitat Frontul Democratic, având ca organ ziarul "Desteptarea". La 27 August 1989 s-a tinut cea dintâi Mare Adunare Natională care a marcat procesul de eliberare natională, la 30 August 1989 limba a devenit limba natională, iar alfabetul latin a luat locul celui chrilic.
La 6 Mai 1990 s-a realizat primul "pod de flori" peste Prut, peste 1,5 milioane de moldoveni trecându-l dintr'o parte într-alta. La 23 Iunie 1990 s-a adoptat declaratia privind suveranitatea tării. Frontul Popular si-a tinut al doilea congres în Iunie 1990, iar la 27 August 1990 s-a sfintit statuia lui Stefan cel Mare din Chisinău de Ierarhi si preoti de pe ambele maluri ale Prutului.
La 16 Decembrie 1990 s-a adoptat proclamatia celei de-a doua Mari Adunări Nationale privind independenta Basarabiei, ilegalitatea pactului din 1939 si reintegrarea bisericească natională.
La 27 August 1991, Parlamentul basarabean a votat independenta tării, iar la 2 Martie 1992 Republica Moldova a fost primită oficial la ONU. În sfârsit, la 21 Decembrie 1992, Biserica Ortodoxă Română a reactivat si reintegrat canonic Mitropolia Basarabiei în sânul ei.
La împlinirea a 92 de ani de la unirea Basarabiei cu Tara, să ne reamintim cuvintele regretatului poet basarabean Grigore Vieru:
"Cine are o limbă, are o credintă; cine are o credintă, are o biserică; cine are o biserică, are o tară!".
Pr prof dr Cezar Vasiliu
Univ. Sherbrooke - Canada
|
Pr prof dr Cezar Vasiliu / Sherbrooke 3/22/2010 |
Contact: |
|
|
