Note personale : Vai Sefu' ...
Somnul ratiunii naste monstrii
Francisco Goya
Mă întreb destul de des, fără să-mi pierd nicidecum apetitul ăsta, dacă starea de spirit pe care o are actualul locuitor al planetei este mai bună sau mai rea decît a unuia care a trăit acum o sută sau acum două sute de ani. Aveau bunicii bunicilor bunicilor nostri aceiasi lehamite despre ce se întîmplă în jurul lor ca cea pe care o suportăm noi astăzi?
Uneori înclin să spun nu, pentru că ei nu aveau puzderia de informatii pe care ne-o înghesuie în ochi si în urechi mas-media de astăzi. Ei nu aveau viziunea generală a mizeriei si-si puteau imagina, din Ardeal să zicem, că în America umblă cîinii cu colaci în coadă. Noi stim astăzi ce cîini umblă prin America. Alteori la aceiasi întrebare zic: da. Adică si mosii si strămosii nostri si ai altora, înjurau de dimineata pînă seara văzînd că oricît ar trage la coasă sau la joagăr, tot săraci se vedeau.
Dacă deziluzia e veche de cînd lumea, o fi si ipocrizia tot asa de batrînă? O fi. O fi, dar asa de mare ca acum nu cred să fi fost vreodată. Ce mi-a venit cu ipocrizia? Păi, nu stiu dacă e normal sau nu, dar defectiunile de caracter de mîna a doua, cele care ar fi mai usor de îndepărtat dacă ne-am da silinta, îmi par mai dezagrabile decît cele de mîna întîi. Mai simplu spus, spărgătorii de bănci sunt mai putin antipatici decît hotii de buzunare, care atingîndu-te pe furis, îti lasă pe haine duhuoarea lor de nespălati. Ipocrizia este într-un fel preludiul si suportul multora din relele pe care suntem nevoiti să le înghitim. Pe ea o întîlnim zilnic de zece ori mai des chiar decît pe sora ei mai mare: minciuna. Cea mai cunoscută formulă a ei este : Vai sefu ce dreptate ati avut! pentru masculin si : Vai sefa ce bine arătati! pentru feminin. Dacă îi spui unui oarecare că are dreptate cînd nu are, esti prost, dar cînd i-o spui sefului esti fătarnic, esti ipocrit. E adevărat că poti fi si prost. In cazul ăsta nu mai poti fi ipocrit. Prostia e intolerantă. Oamenii sunt ipocriti din nevoie sau de frică. Cei ce sunt fătarnici din nevoie sunt de ordinul milioanelor. Ei mizează pe efectul favorabil pe care îl vor avea vorbele lor asupra celui de la care asteaptă avantaje. Din păcate sunt putini aceia care refuză să asculte fătărnicii si destul de multi cei cărora le place să fie lăudati oricînd, chiar si atunci cînd îsi dau seama că nu merită.
Ipocritii din ce-a de-a doua categorie (dacă e de acceptat o asemenea grupare) sunt cei care sustin din frică idei în care nu cred defel, dar care au fost impuse de cineva ca axiomatice. Ei sunt cei care sunt gata să aplaude si să aprobe orice de teama de a nu fi considerati cumva eretici. Sunt cei care mimează entuziasm la orice « vine de sus » de la cei puternici, de la cei ce sunt “pe val”.
Deunăzi am auzit că presedintele tării si-ar fi spus punctul de vedere în interminabila problemă a minoritătii romilor din România. Ce a spus presedintele? Că problema spinoasă a asimilarii totale a romilor în societatea românească nu poate fi rezolvată, oricîti bani din tară sau de la Comunitatea Europeană vor fi cheltuiti, dacă romii însisi nu vor fi primii care să dorească si să încerce să îsi schimbe modul de viată. Cred că Băsescu a fost prima si singura personalitate politică care a spus public lucrurilor pe nume în acest subiect pe care îl înfăsoară si îl desfăsoară politicienii si presa de la Urali pînă la Atlantic de zeci de ani de zile, fără ca lucrurile să avanseze vizibil spre bine. De ce? Pentru că în acest subiect ipocrizia si-a atins cotele maxime. Majoritatea celor implicati în acest delicat subiect, de teama de a nu fi acuzati de discriminare, în loc să spună lucrurilor pe nume, măcar în termenii presedintelui Băsescu, se comportă ipocrit si găsesc vina situatiei oriunde altundeva decît în sînul etniei rome. Romii trebuie să înteleagă că nimeni nu mai crede astăzi că infractionalitatea sau genialitatea tin de etnie, dar trebuie să afle că toată lumea stie că majoritatea cersetorilor din Europa sunt din etnia lor. A pune asta la îndoială înseamnă a te ascunde după deget. Inseamnă a nu dori iesirea grabnică din acea situatie. Si cînd nu unul, nu doi, ci trei îti spun că esti beat, trebuie să te duci să te culci. Cersetorii aceia nu cersesc pentru că asta le spune sîngele lor, etnia lor, ci pentru că poate asta au văzut în familie, pentru că n-au fost obligati de părinti să frecventeze scoala, n-au primit educatia muncii. Fruntasii etniei rome trebuie să actioneze cu responsabilitate pntru a stinge eventualele complexe sau resentimente ce tin de o istorie care nu mai are astăzi nici o relevantă. Din nefericire ei primesc încă, pe lîngă ajutoarele reale, un contr-ajutor din partea ipocritilor, care desi sunt dezgustati de situatie, nu spun ce cred, ci ce li se pare că sună bine, pentru a se feri de reprosul romilor si pentru a-si păstra scaunele calde.
Sunt sute, mii sau milioane de exemple în care ipocrizia noastră face ravagii chiar mai mari. Imi pare că ea, ipocrizia este la ea acasă mai mult în lumea occidentală decît în est. Perfectionarea relatiilor sociale mai veche si poate mai adîncă a împins de multe ori lucrurile dincolo de limita lor, ducînd în acest caz la confuzia dintre politete si ipocrizie. In stadiul ăsta ipocrizia devine atît de periculoasă încît primejduieste libertatea de expresie. Există astăzi mult prea multe subiecte “tabu”de care nimeni, oricît de obiectiv ar fi si oricîte argumente ar avea, nu se poate atinge. Si dacă e asa, trebuie să ne reamintim că “somnul ratiunii naste monstrii.”
Viorel Neacsu / Toronto
|
Viorel Neacsu 3/21/2010 |
Contact: |
|
|
