Romanul Canadian : „The Stone Angel” de Margaret Laurence
Ca literat, ca român-canadian trăitor de aproape un deceniu în „Tara frunzei de artar”, manifest o tot mai accentuată dorintă de a aprofunda cunoasterea literaturii si cultlurii canadiene. Începutul a fost făcut cu lirica acestui interesant spatiu geografic, fapt reflectat si în proximul meu volum de versuri „Poezii pe frunze de artar”, în care am inclus un grupaj semnificativ de traduceri în română din zestrea domeniului respectiv.
Romanul – parte reprezentativă a beletristicii acestei tări – l-am descoperit, cu plăcută surprindere, citind „The Stone Angel” de Margaret Laurence. Încântat de tinuta artistică a acestei cărti, am început să-mi completez documentarea cu privire la autoarea acesteia si creatia sa. Între datele ei biografice, rezum: Margaret Laurence (1926-1987) s-a născut în orasul de prerie Neepawa din Manitoba. A început să scrie de pe băncile scolii, practicând si profesia de reporter la un ziar local. În 1944 a intrat la Universitatea din Winnipeg, începând să-si publice povestirile si versurile în ziarul „Vox.”In acelasi timp activează ca reporter la „Winnipeg Citizen”. Curând, pleacă împreună cu sotul său în Anglia, mai apoi în Somalia si în cele din urmă în Ghana, care-i oferă o gamă largă de subiecte literare. În 1957 revine în Canada, decisă să abordeze în plan literar diversele aspecte ale vietii din tara sa. Stabilită în Vancouver, publică „This Side Jordan”, pentru care este disinsă în 1960 cu Beta Sigma Phi Award, pentru cel mai bun prim roman al unui scriitor canadian. În 1964 îi apare primul roman cu subiect canadian „The Stone Angel”. Acesta va fi urmat, în perioada când s-a aflat din nou în Anglia, de „A Jest of God” (1966), pentru care a primit Premiul Guvernatorului General al Canadei si după care s-a realizat filmul „Rachel, Rachel”. Alte două cărti, „The Fire-Dwellers” (1969) si „A bird in the House” (1970) o propulsează în primele rânduri ale creatiei literare canadiene, în 1971 conferindu-i-se înaltul titlu guvernamental de Companion of the Order of Canada. Revenind definitiv în Canada, în Ontario, a lucrat la The University of Toronto, The University of Western Ontario si Trent Univesity. În acest răstimp a definitivat romanul „The Diviners” (1974), pentru care a primit al doilea Premiu al Guvernatorului General al Canadei, ca si prestigiosul Molson Prize...
Pentru întreaga sa creatie literară, critica de specialitate o elogiază pe Margaret Laurence ca pe „unul dintre cei mai iubiti si reputati scriitori”, ca pe „cea mai mare romancieră a secolului XX”, biograful său James King numind-o „Canada’s Divine Writer” si „The First Lady of Canada Literature”...
Chiar înainte de a avea toate aceste date documentare, am citit romanul Margaretei Laurence, „The Stone Angel”, cu convingerea că parcurg o carte de exceptie, misterioasă si profund umană, asa cum prevesteau si frumoasele versuri ale poetului Dylan Thomas alese drept motto semnificativ: „Do not go gentle into that good night./ Rage, rage against the dying of the light”.
Eroina cărtii este Hagar Shipley, o femeie ajunsă la vârsta senectutii, cu o filozofie de viată simplă, dar sănătoasă,. Care o ajută să depăsească cele mai dificile monente ale vietii sale. Ea se opune, prin toate tertipurile, încercării fiului si norei sale de a o integra unei case de îngrijire medicală si tratament, bănuindu-i de tentativa de a se dispensa cu orice pret de prezenta ei. Până în ultima clipă, aceasta se îndârjeste să se arate puternică, stăpână pe vointa si gesturile sale, intrând uneori în flagrantă contradictie cu realitatea însăsi. Ea se salvează de la desele capcane ale vietii, printr-o duiosie structurală a interpretării, printr-un fel salutar de a face haz de necaz, de a tălmăci totul după bunul său plac. Iată una dintre desele sale autocaracterizări: „They can dump me a ten-acred field, for all I care, and not waste a single cent on a box of flowers, nor a single breath on prayers to ferry my soul, for I’ll be dead as mackerel. Hard to imagine a world and I not in it. Will everything stop when I do? Stupid old baggage, who do you think you are? Hagar. There’s no one like me in this world”. Pot ei să mă forteze să mă mut între peretii goi ai unei camere de spital? se întreabă ea, împotrivindu-se acestei perspective. Să mă dea pe mâna unei infirmiere zevzece? Să facă din mine o femeie ramolită, care nu se mai poate controla, nu-si mai are de grijă? Să trăiesc într-un mausoleu, ca o mumie egipteană? „There must be some mistake”, se consolează ea. Dar, de ce îi e frică nu scapă, fiind nevoită să treacă, bântuită mereu de griji si nelinisti, printr-un lung calvar al vietii sale în derivă, presărată cu lucide si fantastice amintiri...
Într-adevăr, un stil aparte al autoarei îl reprezintă tehnica retrospectiilor, a rememorărilor vietii. Acestea sunt care mai de care mai imprevizibile, mai pline de farmec si inedit. E ca un fel de povestire în povestire, astfel că de fiecare dată ai ceva nou de urmărit, de trăit alături de eroina cărtii. De aici caracterul caleidoscopic al relatării, realizat cu o deosebită măiestrie artistică, ceea ce face din bătrâna Hagar un personaj foarte îndrăgit, înzestrat cu o deosebită sensibilitate si inteligentă. Nu fără temei, marile publicatii ale vremii apreciau realul dar al autoarei de a contura puternice caractere umane, subliniind: „You’ll find the ghost of Hagar Shipley will haunt you long after the book has been put down”. Este argumentul pentru care recomand cu căldură, tuturor celor dornici de a cunoaste mai îndeaproape literatura canadiană, excelentul roman „The Stone Angel”, de Margaret Laurence...
|
Ion Segărceanu 3/19/2010 |
Contact: |
|
|
