O floare pe-a lunii feerie
Câteva idei ciudate pe-o lumină argintie
aduc neîntelese cursuri de psihoterapie,
prima pagină explică pe o coală de hârtie
cum te împinge floarea sau luna către empatie.
Vitezele ne fac să evităm orice răspântie,
nu se păstrează flori sau lumina lunii sub mantie,
sunt judecate zâmbetele cu surâs de bestie,
în vacarmul averilor lăsate în digestie.
Dar unii înveliti în patimi neagă orice chestie,
vor piscurile nu si căderile în prăpastie,
minciunile le tin învelite cu antipatie,
considerându-se ei profesori de telepatie.
Totul este un basm neterminat pus într-o cutie,
din care un iluzionist somer scoate o prastie
si mai încearcă câteva minuni să le împrăstie,
dar dedesubturile se pare că nu le mai stie.
Degeaba stelele triste ne trimit o sugestie
să căutăm o lumină escaladând o pârtie
si să mai strângem gunoaiele pline de prostie
sădind o floare a iubirii pe-a lunii feerie.
|
Constantin Rusu 3/19/2010 |
Contact: |
|
|
